Toţi oamenii preşedintelui au căzut la datorie. I-a ciuruit.

În timp ce avionul prezidenţial decola spre decernarea Premiului Nobel pentru Pace, armata portocalie zace pulverizată de rafala urnelor, iar căprarii şi locotenenţii, de la buldogi, udre, paveleşti şi anastaşi, până la ungureni şi nemţurei, ţopăie, prin ograda tristă în care s-a transformat ARD-ul, asemeni unor găini decapitate.

Zilele în care lovitura de stat umbla slobodă prin ţară şi speria întreaga Europă au apus. Odată cu primii fulgi de nea, lucrurile au devenit într-atât de străverzii încât dau frisoane, de bucurie unora, de coşmar altora. PDL a căzut atât de tare încât i-a zdruncinat pe unii la cap. Altfel nu se explică cum de doamna Elena Udrea, se bucura în seara alegerilor că a câştigat mandatul de pe locul doi. Sau, cum tânăra speranţă unsă cu toate alifiile, Mihai Răzvan Ungureanu, recita poezia relansării unei drepte pe care doar Mihai Neamţu o mai foloseşte uneori să-şi producă o plăcere de adolescent miop. Dreapta a înfrânt, după cum alianţa stânga-dreapta a USL a învins nu datorită talentului şi tenacităţii luptătorilor ei, ci din ura fără perdea faţă de cârmaciul invalidat de la Cotroceni.

Asemeni preşedintelui Masă-Verde, din răniţii şi decapitaţii armatei sale vor intra în Parlament un pluton de soldăţei masă-verzi, insuficienţi pentru a desfăşura însă manevre de diversiune şi rupere a frontului uselist. Strategiile închipuite în noaptea minţii de consigliere Lăzăroiu sunt bune pentru napoleonii de ospiciu, iar Guvernatorul rămas fără oaste va fi nevoit să înghită porcul, că tot se apropie Ignatul. Şi îl va înghiţi, la fel ca ca astă vară când decreta că nu acceptă să fie un preşedinte Masă-Verde, pentru a se răsuci dezonorant, un pic mai târziu, spunând cu gura plină că doar boul e consecvent.

Cum boul este mai degrabă util decât consecvent, iată că devine esenţial pentru dezastrul politic total. De pe culmile absorbţiei, Elena a alunecat cu vuitoanele pe derdeluşul romaşcan şi risca să se ducă de-a berbeleacul în hârdăul istoriei, dacă nu era pe fază Pinalty să-i întindă, galant, o labă de urs proaspăt braconat. Neavând prin preajmă un munte de păcate de care să se sprijine, sau poate tocmai de-aia, şeful ăl mare cu grad de căprar şi-a pierdut bastonul de mareşal la graniţă cu Serbia, iar cezarii de provincie şi videnii bordurilor vor juca în liga mică, aşteptând, cu teamă în suflete pentru puşculiţe, ca într-o seară să le bată la geam, suav, DNA-ul. Pentru prima dată în jucăuşa noastră democraţie, la mititica, cineva a început să ascută cuţite în aşteptarea următorilor chiriaşi.

Pentru că a câştigat din ură, USL nu se poate aştepta la iubire şi riscă să moară tot de ură. Beţia victoriei este la fel de periculoasă pentru o bună guvernare, cum este pentru căsnicie o schimbare de sex în noaptea nunţii. Nu degeaba romanii antici puneau în carul triumfal, alături de generalul învingător onorat cu lauri, un sclav, care îi repeta la ureche, „adu-ţi aminte că eşti muritor." Îl scutea astfel de căderea în păcatul trufiei de a se considera zeu, iar dacă generalul, totuşi, se lăsa prins în mreje, se găseau întotdeauna câţiva cetăţeni responsabili care să-i voteze cu pumnalele ieşirea de pe lumea aceasta.

Pentru următorii patru ani guvernarea pare înfricoşător de stabilă. În spatele zidurilor, întotdeauna s-au clocit planuri hoţeşti, deci ar cam trebui să fim cu ochii în patru şi mâna pe portofel. Puterea totală a USL va purcede la modificarea Constituţiei, un pas care trebuie făcut, însă puterea precedentului trebuie să ne pună pe gânduri. Avem o Constituţie moşită cu forcepsul de FSN pentru Ion Iliescu, altoită strâmb de PSD pentru Adrian Năstase şi abuzată la greu de Traian Băsescu. Tare mă tem că, într-o dimineaţă, ne vom trezi cu Constituţia dormind, proaspăt siliconată, alături de Crin Antonescu. Lângă ei, în pătuţ, va scânci de foame plodul înfiat al tuturor guvernărilor, sugarul nesătul de lapte şi miere, ambalat în scutece roşu, alb şi cu verde. Copilotul îşi va luat doctoratul de copilot, iar fantoma unui pirat de cursă lungă se va strecura printre gratiile celulei inaugurată de Bombonel, hăhăind chiorâş, „v-am spus eu..."