"Orădenii merită, iar 80% din căile de rulare pentru tramvaie sunt complet reabilitate" - spunea cu mândrie un clasic în viaţă la o dezbatere televizată, atunci când partenerul său de dialog îi reproşa faptul că fosta administraţie a oraşului investise fără chibzuinţă multe milioane de euro în tramvaie de lux. Ne-a emoţionat până la lacrimi grija faţă de semeni a unui reprezentant de marcă al fostei aristocraţii social-democrate orădene (una şi aceeaşi cu actuala aristocraţie... populară, dacă ne este permisă o asemenea construcţie stilistică, pentru a evidenţia profilul "european" al cremei fesenistice a emanaţilor din decembrie 1989).
Ce dacă un tramavai nou costă cât aproape o mie de autoturisme, dacă orădenii merită, de ce să nu le satisfacem acest moft? Ce dacă va fi necesară refacerea refugiilor din staţii, iar podiumurile, din zona de staţionare a călătorilor, supraînălţate, la fel şi bordurile separatoare dinspre benzile auto din zonele limitrofe? S-au mai văzut din astea în Oradea. Ştim cu toţii că perfecţiunea este greu de atins. Bunăoară, ne aducem aminte cum, pe durata a câtorva luni, a tot fost făcută şi refăcută staţia de tramvai care deserveşte Universitatea Reformată, amplasată în jurul fostei Municipale de partid. Nostime explicaţii dădeau în cadrul conferinţelor de presă viceprimarul şi şeful departamentului tehnic al Primăriei de la acel moment. Se spunea că până la configurarea finală a staţiei de tramvai la faţa locului, nimeni n-avea cum să-şi dea seama că, prin amplasamentul său iniţial, se obtura complet vizibilitatea conducătorilor auto aflaţi în zonă la oprirea tramvaiului în staţie. Poate unii dintre dumneavoastră au luat de bună acea explicaţie. Subscriem şi noi: "Orădenii merită!". Cât de satisfăcuţi sunt însă concitadinii noştri de transportul în comun... ? Răspunsul îl ştim cu toţii, dar mai ales aceia care sunt puşi zilnic în situaţia să constate cum e să schimbi două-trei tramvaie până la serviciu, de multe ori pe frig sau ploaie. Îl pot nuanţa mamele care îşi duc copiii la şcoală în compania hoardelor de migratori care se spală doar când n-au unde se ascunde de ploaie, scuipă seminţe şi răspândesc cu mult zgomot trivialităţi, chiar dacă în toată viaţa lor n-au văzut cum arată un bilet de tramvai! Ca răspunsul să fie complet, pot fi luate în seamă şi opiniile celor câteva mii de orădeni care merg zilnic la serviciu pe platforma din zona industrială şi au parte de dispreţ din partea multora dintre salariaţii Regiei de Transport, care nu o dată se joacă cu nervii lor, prelungind exagerat dialogurile cu dispecerii, făcându-se că nu-i văd pe amărăştenii din tramvai, care stau cu un ochi pe ceas şi cu unul pe geam, sperând că nu vor mai intârzia încă o zi la seviciu din cauza... ritmicităţii tramvaielor. Este nostim cum în mai multe rânduri întârzia la serviciu chiar un membru al consiliului de administraţie al Regiei de Transport din Oradea, din cauza prelungirii pe multe minute a discuţiilor dintre dispeceriţe şi vatmani la ghereta de sub podul dinspre... strada Podului, din Rogerius. "Dacă vrea să excite, să ieie vibrator!" - a strigat, într-una dintre dimineţi, cu o voce marţială, un vajnic "travahados", care se exprima cu foarte mare greutate în limba română, pe fondul de surescitare nervoasă, ce i se citea pe chip, când privea pe geamul tramvaiului cum vatmanul, plin de zâmbet, parcă nu mai voia să iasă din ghereta ca un acvariu, în care trona o dispeceriţă îmbujorată. Amicul care mi-a relatat scena n-a înţeles prea bine la ce se referea namila de om. Fiind inginer de formaţie, amicul credea că era vorba despre motoarele electrice (ale tramvaiului, care nu mai pornea) despre care învăţase el la facultate că ar fi... cu excitaţie separată. Eu cred că se înşela...
Aşadar, am intrat în Europa şi în materie de... tramvaie. Am intrat, dar numai pe jumătate! Punând în balanţă cele de mai sus, putem simţi exact senzaţia de satisfacţie pe care o trăieşte un înfometat care încearcă să se sature mâncând o jumătate de convrig, însă are ghinionul să constate că la împărţeala "frăţească" a covrigului lui îi revine jumătatea goală: "... De la covrig, numa' gaura!" - cum se spune în partea de ţară de unde provine un fost primar - cu barbă şi el - al Oradiei. Nu vi se pare?