Indiscutabil, ruptura din decembrie ne-a descătuşat. Ne stă lumea la dispoziţie, de fapt, am şi uitat de ţarcul penibil în care eram închişi. Putem urla în public pe toate temele. Oricum, nu ne bagă nimeni în seamă. În schimb, libertatea aceasta a fost plătită prea scump. Am fost dezindustrializaţi, practic, ni s-a distrus economia, adică şansa locurilor de muncă, şi o minimă siguranţă a zilei de mâine.

Ca popor suntem ca un individ căruia i-a ars casa şi a rămas, în plus, falit, fără niciun venit, trebuind să o ia de la început. O abordare haotică a indiferent cărei realităţi duce sigur la eşec. Ca să ai eficienţă în rezolvarea unei probleme, trebuie să procedezi sistematic. Întrebarea care se impune imediat este cu ce să începem? De fapt, aceasta trebuia pusă acum 20 de ani, dar... Iar răspunsul este la fel de simplu. Cu ceea ce produce imediat, cu acea activitate productivă care are ciclul cel mai scurt. Care are ciclul cel mai scurt? Agricultura. Şi acum să începem din altă parte. Înainte de 1989 făceam eforturi pentru a putea ieşi la câte un congres medical balcanic. Mergeam la Bucureşti şi pierdeam zile întregi pentru o viză. Stăteam la o rudă a soţiei, care avea peste 90 de ani, dar era lucidă şi ancorată în realitate, uneori uimitor de profund. Râdea de noi. Râdea de vize, râdea de lipsa banilor etc. Povestea că, între războaie, când voiau să plece la Paris, bărbatu-său trimitea "fecioru'" la Ambasadă şi, dacă nu aducea paşaportul în două ore, îl dojenea. Nu erau aristocraţi, erau din clasa de mijloc, avocat şi profesoară, dar erau din elita clasei de mijloc. Mai povestea că, la rându-le, de ei râdea soacra ei. Aceasta, înainte de Primul Război Mondial, când voia să plece la Paris (obsesia românilor până după Al Doilea Război Mondial), se ducea la bancă să scoată lei (atenţie, lei!) sau franci. Funcţionarul îi punea pe masă un săculeţ cu monede de aur. Ea protesta: "Daţi-mi bani de hârtie! Este prea greu!." Funcţionarul se enerva: "Mai lăsaţi-mă în pace. Toţi vreţi hârtii. Mai scăpaţi-mă şi de aurul ăsta!". Între cele Două Războaie Mondiale avocatul şi profesoara nu puteau scoate din ţară decât o sumă fixă, 5.000 sau 10.000 de franci. De aceea râdea soacră-sa de ei. Acesta este istoricul posibilităţilor financiare în România. Înainte de Primul Război Mondial, România era pur agricolă, exporta doar produse agricole. Între cele două războaie, ponderea agriculturii în export scăzuse, iar după Al Doilea Război Mondial, şi mai mult. De la aur la o monedă fără valoare, evoluţia a fost paralelă cu scăderea progresivă până la distrugerea agriculturii. Din ce scoate bani cel mai bogat stat al lumii? Pe locul întâi, din vânzarea de arme. Noi am renunţat la această industrie. Pe locul doi, din export de produse alimentare. Noi am distrus agricultura. Exceptându-i pe cei care au mâncat... banane şi s-au trezit tolăniţi în bălţi de ţiţei, care sunt popoarele cu cele mai ridicate nivele de trai? Noua Zeelandă, Olanda, Danemarca, Canada, toate ţări cu o extrem de puternică agricultură. Atunci care este concluzia? Agricultura trebuie să fie o prioritate naţională. Populaţia va creşte continuu în lume, iar cererea de alimente va creşte pe măsură, zi de zi. Planul trebuie să fie complex, de la subvenţionarea lucrărilor la oferta de informaţii ştiinţifice şi până la crearea unei reţele de preluare a producţiei de la agricultori. Între cei 11.000 de ingineri agronomi, imposibil să nu existe 100 de oameni inteligenţi peste medie, care să poată concepe planul. Vorbeam despre minim 100 de agronomi inteligenţi, deoarece într-o populaţie dată, cam 5% se nasc cu o inteligenţă creatoare, adică inovativă, capabilă de a optimiza continuu domeniul lor de activitate şi mediul din jur. Aceasta dacă au, la rândul lor, şansa de a fi pregătiţi la zi. Anglia a fost făcută de englezi, iar Germania, de germani, care au utilizat la maximum potenţialul celor 5%, desigur, nedaţi la o parte de către imbecilii politicieni şi reţelele de tip mafiot. Dar aceasta este o altă problemă.

Există vreun guvern responsabil care să dorească să demareze economia şi să normalizeze societatea? Pentru un popor care trebuie să-şi reconstruiască rosturile pornind din haos economic şi cam de la zero, prioritatea imediată este agricultura, iar prioritatea pe termen lung este învăţământul.