Imagine de cascadorii râsului la Unirea - Steaua: Ricardo degajează puternic, mingea sare peste peluză direct pe şoseaua Urziceni - Slobozia şi ţopăie pe cabinele a două camioane. Tot stadionul râde, râd şi steliştii, în timp ce Dan Petrescu îl ceartă pe jucătorul care i-a pasat neglijent lui Ricardo. Mingea ţopăind printre camioane în hazul general e una dintre explicaţiile succesului la Urziceni.

Au fost zeci de momente în care Unirea a fost luată la preţ de matineu de granzii Ligii I. De doi ani, Dan Petrescu este un Armani care transformă surtuce peticite în haine de gală. Atenţia establishmentului fotbalistic era însă aţintită către peluza pitică de la Urziceni, peste care trece şi o minge şutată de un copil.
Comuna Urziceni sau Urziceanca sunt câteva din numele de alint cu care trupa lui Petrescu a fost gratulată, în silă, de gureşii fotbalului. "Doar n-o să ia campionatul ţăranii ăia pierduţi printre ciulinii Bărăganului", îşi spuneau ba în gând, ba cu voce tare.
Paradoxal, lipsa reflectoarelor a ajutat Unirea. Aşa s-au trezit Dinamo, Steaua&co depăşite în clasament. Cu ochii la mingea sărită pe şosea şi cu gura până la urechi, i-au scăpat din vedere pe Apostol, Varga şi Pădureţu. Care s-au oprit tocmai la naţionala lui Răzvan Lucescu.
Cu Lucescu jr. ajungem şi la cei trei domni. El e primul, ceilalţi sunt Dinu Gheorghe şi Ioan Neculaie. Au decis să joace curat până la finalul sezonului şi au înlesnit misiunea Unirii, învingând pe Dinamo şi Timişoara.
Gândiţi-vă doar la Braşovul păstorit de Romică Pascu şi veţi înţelege importanţa deciziei celor trei.
Acestea sunt doar două dintre explicaţiile succesului Unirii Urziceni. Restul - le stiţi.

P.S.: Dan Petrescu a rămas dator Braşovului. În meciul cu Steaua, elevii săi au abdicat tacit de la luptă când zarurile erau aruncate. E prima pată pe un blazon imaculat până acum.