Lecţia Ucrainei ar trebui să sune bine celor care de ani buni încoace iau peste picior UE şi valorile occidentale. Am fi ajuns foarte uşor într-o situaţie similară, dacă eram în afara mecanismelor europene. 

Singurul lucru bun care i s-a întâmplat României în istoria ei este această apropiere de Europa, cea mai puternică apropiere din istoria noastră.  Din păcate, nu ştim să ne deschidem suficient şi facem paşi lenţi în schimbarea mentalităţilor. Confundăm inerţia  şi blocajul în proiect cu personalitatea şi demnitatea naţională. Orgoliul omului care nu vrea să se schimbe e orgoliul prostului. Această rezistenţă la modernitate şi europenizare nu reprezintă vreo formă de eroism dacic, cum vor unii să prezinte realitatea. E un conflict fals, dar care în timp poate fi nociv. Tocmai de aceea evenimentele din Ucraina ar trebui să ne facă să apreciem şi mai mult ceea ce avem. Putem fi cârcotaşi cu toate, în buna tradiţie românească, dar nu putem uita unde eram în anii `90 şi paşii făcuţi prin aderarea la NATO şi UE. Sunt de fapt cele mai importante realizări istorice ale noastre. Din păcate, nu ştim nici acum să exploatăm poziţia noastră. De asta suntem vulnerabili încă în ceea ce priveşte standardele democraţiei. Pentru că aşa cum a demonstrat până acum şi Ucraina, simpla prăbuşire a dictaturii şi a comunismului nu garantează democraţia. Dovada cea mai bună e că după revoluţia portocalie a putut veni la putere, cu mijloace democratice, cel care s-a dovedit a fi un tiran sângeros. În acest sens, prespectiva Ucrainei e una complicată, iar drumul spre Europa va fi lung şi anevoios. Riscul ca oligarhii să confişte acest moment e iminent. De fapt, noi ştim din proprie experienţă ce a însemnat deturnarea momentului `89. Noua elită, cu prelungiri din cea veche, a confiscat şi economia, şi democraţia, din ultima rămânând doar originalitatea. Dar nu doar noi vedem un paralelism istoric între ceea ce trăieşte Ucraina acum şi istoria noastră recentă, ci şi Ion Iliescu, care are tupeul bolşevic intact, neatins de niciun ramolisment. Se auto-elogiază fostul tătuc cu faptul că el a lăsat piaţa Universităţii să-şi descarce energiile, nedând ordin să se tragă. E adevărat, în ingeniozitatea sa, ţăranul român a inventat cosorul lui Moceanu, după cum predica torţionarul din "Cel mai iubit dintre pământeni". Tot aşa, în ingeniozitatea sa, nea` Nelu s-a gândit la bâta de miner, mult mai educativă, când vine vorba de controlat energiile pieţei. Şarpele roşu, care ţine şi acum să-şi arate originalitatea sa într-ale democraţiei, uită să mai spună că Ianukovici e mai degrabă lângă Ceauşescu cu cei 100 de morţi până în 22 decembrie, şi că el cu trupa sa sunt într-o altă categorie, cu cei 1.000 de morţi, cărora  justiţia din România nu le-a putut face dreptate nici până în ziua de azi. Dar una peste alta, măcar să învăţăm din greşelile altora şi să pricepem o dată pentru totdeauna că drumul nostru este european şi că toată propaganda antioccidentală este nocivă. Nu emigrează nimeni în China sau Rusia şi nici marii noştri lideri nu-şi fac vacanţele de lux pe acolo. Şi ipocrizia are limitele ei, la fel cum şi folosirea mijloacelor de comunicare liberă, pentru propagandă împotriva democraţiei, cea fără de care aceste mijloace n-ar putea exista, e un demers ticălos care ne va putea costa.