S-a spus, uneori, şi pe bună dreptate, că preşedintele Băsescu a deformat instituţia prezidenţială după bunul său plac. Dar acelaşi lucru nu se putea spune, până acum, despre instituţia guvernamentală. Am avut premieri, care au rămas cât de cât în schemă, ba unii chiar au fost nişte umbre în raport cu conturul semnificativ  pe care îl permite această funcţie, vezi cazul  Boc.

Iată că actualul premier a ţinut să contrazică această tradiţie şi a făcut din funcţia de premier o jucărie mediatică din care ies doar artificii. De fapt, Ponta este orice altceva, dar nu şi prim-ministru. Şef de campanie, propagandist, agitator, pe toate le realizează la superlativ. Dar asta nu este totul. Ultima gafă făcută ni-l arată pe actualul premier dispus chiar la gesturi de un penibil suprem. Să te dai dispărut, ca să nu te întâlneşti cu-n emisar al administraţiei americane - cu care avem un parteneriat strategic şi politic vital - e deja de cascadorii plânsului. Nu ştim dacă a fost în Italia, pentru că nu a pus poze pe facebook - o sarcină îndeplinită conştiincios de politicianul român - sau a stat ascuns aiurea. Toate aceste derapaje comportamentale, care deja formează un specific, ne fac un rău imens.  Mai puţin cred lucrul acesta inconştienţii din partide, care au senzaţia că partidul e universul suprem şi că nu contează decât ceea ce e bine pentru partid. În acest sens, partidele din USL au hotărât că e bine pentru ele să ajungă la un compromis. Stau deocamdată împreună, dar fiecare ştie la ce renunţă.  Referendumul pentru revizuirea Constituţiei suprapus cu alegerile europarlamentare se poate traduce astfel: PSD cedează funcţia prezidenţială lui Crin Antonescu, dar după revizuirea Constituţiei, va fi vorba de un preşedinte castrat. Ponta rămâne premierul puternic, iar Antonescu acceptă să fie preşedintele de paie. Acesta ar fi un prim troc. Dar înainte de a-l vedea realizat există suspiciunea că s-a bătut palma şi pe legea Amnistiei.  Dacă această alianţă, care a venit sub stindardul cinstei şi a bunului simţ şi care n-a guvernat nimic de un an şi jumătate, va merge până la capăt în a-şi  apăra hoţii din partidele lor, care, prin actele lor de corupţie, ne-au furat pe noi toţi, atunci USL va fi cea mai mare ţeapă dată electoratului român. Un electorat plin de speranţe şi iluzii, chinuit de povara guvernării Boc, care a crezut că noua putere vine pentru el în fruntea ţării, nu pentru penalii politici.   Dacă va trece legea care-i eliberează pe cei care ne-au furat pe noi, atunci chiar că avem de-a face cu o bandă, care, ca-n filmele  western, a prins şeriful, i-a eliberat pe bandiţi, după care terorizează oraşul în voie.   Totuşi, unii s-ar putea să aibă surprize mizând la nesfârşit pe pasivitatea proverbială românească. În ţara aceasta sunt unsprezece milioane de cetăţeni care n-au votat. Ei sunt majoritatea şi nu 7,4 milioane sau mult invocatul  70% care a ajuns probabil  la vreo 50%. Dacă cineva vrea să sacrifice viitorul european şi democratic al acestei ţări, s-ar putea să dea piept cu o masă tăcută, până acum, care le va exploda în cap.  S-a ajuns în asemenea hal, încât unii cred că în ţara asta totul le e permis,  doar pentru că ei sunt anti-Băsescu. Legat de acest stigmat de băsist, Andrei Pleşu a surprins perfect această anomalie de limbaj şi de gândire. "Spui băsist, prin asta incriminezi milioane de oameni în această ţară. Ideea de a inventa un nou stigmat, acela de băsist, de care tu abuzezi, la fel cum abuzau comuniştii de burghez, exploatator, arată o mediocritate deprimantă". Flaşneta propagandei este ruginită, dar ea produce sunete scârţâite şi stridente, mai abitir ca niciodată. Aşa că singura soluţie este ca oamenii să meargă la vot şi să reacţioneze civic. Doar ei îşi pot apăra drepturile de cei care vor să le încalce.