La finele anului 1989, în economia judeţului Bihor (industrie, agricultură, servicii, transport, turism etc.) lucrau circa 223.000 de persoane dintr-o populaţie totală de 660.000, adică 33,80 % sau 338 la mia de locuitori ai judeţului, iar în municipiu forţa de muncă ocupată trecea de 110.000 salariaţi, dintr-o populaţie de circa 200.000 de locuitori, adică peste 50%.

Producţia industrială a Bihorului a ajuns la 28,4 miliarde lei în 1989 faţă de 0,4 miliarde lei în anul 1938, creşterea fiind de 70,1 ori. Dacă înainte de 1994, industria Bihorului cuprindea un număr mare de unităţi cu caracter industrial de tip meşteşugăresc, în care lucrau circa 8.000 de salariaţi şi din care peste 90% nu dispuneau de mai mult de 20 de salariaţi, la finele anului 1989, industria judeţului dispunea de peste 50 de unităţi mari şi foarte mari cu sute şi mii de salariaţi, ca de exemplu: Combinatul de Prelucrare a Lemnului (10.000); "Înfrăţirea" (7.500); "Alumina" (6.500); "Sinteza" (5.000); "Solidaritatea" (5.000); "Crişul" (3.000); "Arta" (3.000), Blănuri "1 Mai" (2.000); "Mioriţa" (3.500); Confecţii (4.000); "Mecanica" (3.500); "Viitorul" ( 2.000); IJPIPS (3.000) etc., toate în Oradea. În oraşul Beiuş, platforma industrială cuprindea o fabrică de mobilă cu 2.000 de salariaţi, o fabrică de maşini unelte cu 1.200 de salariaţi etc. În oraşul Salonta, platforma industrială cuprindea o fabrică de maşini-unelte cu 700 de salariaţi, o fabrică de mobilă cu 2.000 de salariaţi, o fabrică de confecţii cu 3.000 de salariaţi, o fabrică de încălţăminte - cu 1.500 de salariaţi, precum şi o serie de unităţi prestatoare de servicii aparţinând cooperaţiei meşteşugăreşti şi cooperaţiei de consum. În oraşul Salonta funcţionau: fabrica "Metalul" - cu 2.000 de salariaţi, Ţesătoria - 1.500 de salariaţi, Cooperativa "Unirea" - 1.000 de salariaţi, Cooperativa "Viitorul" -  800 de salariaţi, Abatorul etc. În oraşul Dr. Petru Groza (Ştei) funcţiona Întreprinderea Mecanică, cu 6.500 de salariaţi etc. La toate acestea pot fi adăugate mari unităţi prestatoare de servicii ale cooperaţiei meşteşugăreşti şi ale cooperativei de consum cu un profit foarte diversificat, unde erau cuprinşi mii de meşteşugari-cooperatori. După anul 1990, rând pe rând, au dispărut de pe harta judeţului toate aceste mari unităţi industriale, astăzi mai supravieţuind doar câteva, printre care Combinatul de Lianţi şi Azbociment Aleşd (care în orice moment, în funcţie de interese, poate fi închis), Întreprinderea pentru Accesorii la Mijloacele de Transport (IAMT), Fabrica de Zahăr şi o parte din "Viitorul", sub denumirea de "Plastor". Din industria alimentară au dispărut cele două fabrici de conserve ("Avântul" Oradea şi "Arovit" Valea lui Mihai), Fabrica de ulei "Interoil", Fabrica de spirt-bere şi drojdie, Întreprinderea de morărit şi panificaţie, Vinalcoolul, Vinofructul etc., cu alte mii de salariaţi. Industria minieră şi cea petrolieră au intrat şi ele în "malaxorul" distrugerii. Prin dispariţia acestor mari unităţi industriale au fost disponibilizaţi, într-o perioadă foarte scurtă, circa 77.000 de salariaţi (ingineri, tehnicieni, muncitori cu o înaltă calificare, economişti etc.), fără nici o speranţă de viitor, apărând un fenomen necunoscut nouă până atunci - şomajul (cu caracter de masă), adică o "armată industrială" debusolată, expusă descalificării şi pierderii îndeletnicirilor şi chiar a dorinţei de a mai munci, ceea ce a dus la apariţia altui fenomen greu şi păgubos pentru economie - pensionarea pe caz de "boală", pensionarea anticipată şi munca la negru. (va urma)