Pornită în mod clar la drum, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, ideea unui larg continent european în care valorile democratice să fie suverane a devenit realitate palpabilă după căderea Cortinei de Fier. Obiectivul a  fost urmărit pas cu pas, vreme de aproape jumătate de veac, iar astăzi, perspectiva geografică asupra Europei face front comun cu un spaţiu în care toate naţiunile împărtăşesc aceleaşi idealuri, doctrine şi perspective politice dominante izvorâte din arealul conceptelor democratice.

Astfel, putem spune că după decenii se realizează ceea ce Charles de Gaulle numea "Europa de la Atlantic la Urali" în care valorile democratice controlează excesele de orice fel şi îi pun la adăpost pe locuitorii continentului european de derapajele de tip extremist. S-a ajuns aici pentru că europenii au trecut în doar trei decenii ale secolului trecut prin două mari conflagraţii mondiale, care i-au învăţat că violenţa, extremismul de orice fel sau declaraţiile belicoase nu aduc nimic bun. Valori umane precum pacea, liniştea, buna înţelegere, cooperarea şi colaborarea sau buna vecinătate au fost îmbrăţişate de toţi europenii, ultimii intraţi în această grilă de judecată fiind est europenii recuperaţi din ghearele bolşevismului de către lumea liberă. Din păcate, astăzi revin în actualitate, cu o vigoare de neînţeles, criza economică nejustificând în totalitate derapajele tot mai frecvente de la conduita democratică, o serie de curente şi ideologii pe care lumea le-a crezut apuse, extremismul politic şi antisemitismul fiind doar două dintre acestea. O posibilă explicaţie este cauzată de faptul că am ajuns la o generaţie de lideri, politici în primul rând şi la o masă critică de cetăţeni europeni pentru care războiul şi toate consecinţele sale nu mai înseamnă mare lucru, acesta dispărând din mentalul colectiv al populaţiei. Astfel, ne putem explica o serie de puncte de vedere exprimate de către lideri politici, din păcate, unii ajunşi chiar factori de decizie politică în ţări europene, este adevărat că nu multe, care produc tensiuni în arealul geografic imediat în care se manifestă. Cu toate că instituţiile europene reacţionează, uneori chiar dur, strunirea acestora se dovedeşte destul de complicată. Recursul la istorie poate fi salvarea prezentului. Istoria oferă exemple de bună sau rea purtare, care odată aduse la cunoştinţa publicului şi însuşite cum trebuie pot aduce clarificări şi conduite corecte pentru un exerciţiu politic democratic aşa cum este el astăzi clamat şi susţinut de instituţiile europene. Zilele acestea la Oradea are loc dezvelirea unei plăci comemorative care va marca un loc esenţial pentru destinele oraşului Oradea în anii celui de-al doilea război mondial, un război datorită căruia Europa a ajuns în sfârşit la o înţelepciunea demnă de apelativul continentului nostru, acela de bătrân. Este vorba pe de o parte, despre marcarea locului în care a funcţionat în intervalul 1940-1944, după Dictatul de la Viena, consulatul, apoi consulatul României la Oradea (actualul sediu al Muzeului Memorial "Aurel Lazăr"), iar pe de alta, de nominalizarea pe placă a celui care o perioadă a funcţionat ca şi consul general al României, este vorba despre Mihai Marina, diplomat român originar din Apşa de Jos (Maramureşul istoric/Ucraina). Mihai Marina şi-a desfăşurat activitatea în condiţii vitrege într-un teritoriu inamic multă vreme. De numele lui se leagă însă numeroase demersuri în direcţia îmbunătăţirii vieţii românilor rămaşi în afara României după impunerea de către Germania nazistă şi Italia fascistă, la cererea Ungariei lui Horthy Miklos, a cedării Transilvaniei de Nord la 30 august 1940. De numele aceluiaşi diplomat se leagă numeroase şi generoase eforturi ale sale în direcţia salvării a sute de evrei din trenurile morţii administrate la Oradea de către Budapesta, sub îndrumarea directă a celui de-al treilea Reich german. Mihai Marina şi-a desfăşurat activitatea în condiţii vitrege. Cu toate acestea, implicând inclusiv statul român şi instituţii ale acestuia, prin eliberarea de paşapoarte de trecere a frontierei ca cetăţeni români pentru o serie de evrei orădeni sau prin procurarea de carnete de membru al unor partide politice din România, care să ateste o presupusă calitate de cetăţean român pentru mai mulţi evrei, diplomatul român Mihai Marina şi-a riscat inclusiv statutul şi viaţa pentru a face ceea ce a făcut. De multe ori, pentru a-i trece frontiera în România unii evrei orădeni erau ascunşi chiar în maşina diplomatului. Gesturile lui Mihai Marina sunt extrem de actuale, cuprinse de toate normele în vigoare ale Uniunii Europene de astăzi, ceea ce face din diplomatul român un cetăţean european în cel mai potrivit sens al cuvântului, cu toate că activitatea şi-a desfăşurat-o în anii grei ai celui de-al Doilea Război Mondial. Exemplele de acest gen sunt reconfortante şi demne de marcat şi semnalat opiniei publice, cu atât mai mult cu cât ele sunt puţin sau deloc cunoscute. Judecând în aceşti termeni, cu atât mai mult sunt de neînţeles gesturile recuperatoare în direcţia unor personaje aparţinând aceleiaşi epoci a războiului, îl numesc aici pe deja celebrul Niyro Jozsef, cu atât mai mult cu cât este cunoscut faptul că modelul său, unul antieuropean, ar trebui să fie unul la care referinţele să se facă cu multă prudenţă. Antisemit notoriu şi membru al unei formaţiuni politice extremiste de factură fascistă, Niyro Jozsef este modelul care nu trebuie urmat. Apelul la Niyro Jozsef este cu atât mai surprinzător cu cât el se face într-un moment de criză al Europei, când se ştie că extremismul politic proliferează, dar mai ales că apelul este făcut de structuri politice în contexte electorale, situaţie în care se pun serioase întrebări legate de conţinutul democratic al respectivei platforme politice. Niyro Jozsef este un om al trecutului istoric şi, ca atare, trebuie lăsat celor care se ocupă cu trecutul: istoricii. Cu siguranţă că istoricii, trecând prin filtrul atent al unei analize de specialitate şi utilizând instrumentarul specific, vor aşeza pe fiecare acolo unde-i este locul, fie că vorbim aici de Mihai Marina sau Niyro Jozsef.