Scrisori către Petru Filip 16 M-am gândit foarte mult dacă nu cumva ar fi cineva care să te îndemne spre polemică. Din start îţi spun că nu mi-ar displace, din start! Însă mă mulţumesc şi cu faptul că te-ai încumetat să dai lumii o carte despre exact la ce te pricepi mai puţin. Nu m-ar fi mirat dacă ai fi scos o carte despre ingineria financiară, prin care să explici autentica ta aplecare spre fetişul cu care-ţi voalezi prosperitatea. Ştiu bancul american despre cel înşelat, care dacă a făcut-o doar o dată, nu este bai, dar dacă, Doamne fereşte, a făcut-o a doua oară, e bai! Nu merită să mai trăieşti! Şi, pornind de aici, gândeam cum ar fi să afle lumea bihoreană a Oradiei toate matrapazlâcurile la care te-ai dedat pentru a-ţi spori înavuţirea. Pentru ignoranţi pare să nu aibă importanţă faptul că tu în progresie geometrică ţi-ai adunat nu bruma, ci calota de avere, dar problema este deranjantă pentru că se aduce atingere banului public, şi ? mergând prin oraş, la patru, hai să zicem cinci sute de metri de primărie, în linie dreaptă, din str. Tudor Vladimirescu, există strada Plevnei. Oameni buni, cutezaţi să intraţi pe străduţa asta ? Vă veţi lua cu mâinile de cap! Durerea este şi mai mare când te gândeşti că în halul acesta sunt câteva sute de străzi din Oradea anului 2004! Dar asta este în centru, Petrică! Iar tu scrii cărţi despre managementul administraţiei publice! Ca mâine te vei da şi doctor în acest domeniu! Este perfect! Iar noi vom scoate o carte despre ingineriile tale financiare! Vom scoate un album color despre starea de fapt a reţelei stradale orădene, pe care-l vom trimite puterii locale din oraşele cu care Oradea este înfrăţită! Binenţeles că pe copertă vom pune casa ta, dar si spaţiile pe care ţi le-ai autodistribuit spre vânzare-cumpărare! Vom veni şi noi, pentru că este publică, la susţinerea tezei tale de doctorat în administraţia publică, şi vom expune pe pereţii sălii şi în împrejurimi acest album şi nu o vom face pentru a influenţa decizia notării, nu, dar pentru a arăta comisiei care s-ar încumeta să-ţi accepte teza în ce măsură poţi tu merge mai departe cu "zis şi făcut". Este jenant, pe de altă parte, cum te încumeţi să te aşezi pe standuri, când realitatea îşi exultă jeluirea. Este jale, Petrică, este jale mai ales că tu, cu zâmbetul androginului, ne atragi, machiavelico-mefistofelic, spre penumbra purgatorială. Nu mai este loc de ură, Petrică, nu mai este, pentru că trebuie urgent să-ţi cerem socoteală pentru modul inchizitorial cu care aşterni cenuşa peste tăcerea istoriei acestor locuri. Plâng zidurile! plânge buricul târgului! Plâng pieţele care au un aspect insalubru şi, cel mai grav, ne plâng bătrânii, Petrică, şi aici nu este cale de-ntors! Bătrânii sunt ai noştri! Tu n-ai cum să le simţi plânsetul inimii şi nici cum să le reaprinzi speranţa în sufletele adumbrite! N-ai cum, sunt ai nostri, nu le poţi percepe tremurul glasului! Nu le poţi percepe tremurul peoapei, nu le poţi percepe fiorul tălpii?n-ai cum! Pe undeva te înţeleg, şi te înţeleg pentru că ţi-am descifrat desenul grandorii infantile cu care îţi împrăştii zâmbetul diavolesc în ochii Comunităţii. Tu n-ai simţul ruşinii, Petrică? Chiar nu vezi că laţul se strânge în jurul tău? Chiar nu simţi că momentul decăderii îţi picură sloiul? Dar sloi ai devenit şi tu, măi Petrică, dar nu te da aisberg! Marea sufletelor noastre nu-ţi va acoperi şase şeptimi, ci te va împinge pe nisipul care să-ţi fugă de sub picioare. Ştiu şi eu ce înseamnă un nume presărat pe-o carte, ştiu prea bine, însă este o chestiune de moralitate ca într-un oraş care-şi suspină somnul, tocmai primarul său să-i picure cucuta! Ce-ai făcut tu cu adevărat, Petrică? Ne-ai împovărat pentru o perioadă îndelungată! Spiritul de gaşcă a primat în aproape tot ce ai întreprins, iar dacă abia acum şi tu ai descopeit pericolul pe care-l reprezintă drobul de sare care de pe sobă ameninţă pruncul, atunci noi nu te vom învăţa sa tragi copaia mai departe, ci te vom lăsa să te jelui, să-ţi smulgi părul din barbă, lacrimile să-ţi calchifieze pomeţii. Nu ştiu dacă te-ai preocupat să descoperi, chiar tu, Petrică, despre care şcoală îţi pomeneam în scrisoarea de ieri, dar îţi spun acum, poate şi alţii s-ar încumeta să vadă cu ochii lor: Şcoala Ioan Bogdan! Şi pentru că te lăudai cu parcurile şi personalizarea lor, vino şi prin Piaţa Ghioceilor şi te vei minuna de câte eforturi ai făcut ca şi parcul de aici să arate că ne aflăm în anul 2004! Şi ce aproape este 6 iunie, Petrică, ce aproape, iar eu, Mihai Bar, şi cei aproape de mine, COŞMARUL viselor tale, am să-ţi depăşesc aşteptările, pentru că lumea bihoreană va şti să facă departajarea minciunii cu care ne-ai infestat, de realitatea atât de frustrantă care ne invită să nu mai stăm cu mâinile-n sân. Noi ne-am asumat istoria moştenită, iar vremurile ne-au învăţat să trăim cu aceia pe care ni i-a dat Dumnezeu să ne fie aproape, dar este cu totul altceva să nu ne luptăm cu unul care să ne orbească în maniera cu care ne-ai orbit tu, este de neadmis! Ne dai o apă extrem de scumpă (ar fi interesant şi dacă ni s-ar prezenta date referitoare la calitatea ei), se pare că cea mai scumpă din ţară după cea oferită bucureştenilor, şi nu cred că te interesează ce înseamnă asta în bugetul unei familii. Ba chiar subvenţionezi fel şi fel de activităţi pentru diverse categorii de populaţie, dar de ce nu şi ceva pentru reducerea cheltuielilor pentru utilităţi? Şi mă tot întreb cum de am avut atâta răbdare cu tine, cum de nimeni nu s-a sesizat să te determine să răspunzi unor întrebări dezonorante, după părerea mea. Dar, poate va veni şi vremea să prezentăm o carte albă asupra jocurilor pe care ţi le-ai făcut, administrând Oradea. Nu poate, ci sigur, sigur! Fără nici un pic de ură,