Arătam, ieri, cine ar trebui să se implice în atragerea de noi investiţii la Ştei sau, măcar, în păstrarea celor existente, deoarece numai menţinerea ori creşterea numărului de locuri de muncă poate asigura prosperitatea comunităţii. Astăzi, vom trece în revistă posibilele consecinţe ale retragerii investitorilor semnificativi din Ştei şi vom enumera trei categorii de efecte: economice, sociale şi politice.

 

 

Începând cu consecinţele politice ale nepăsării aparatului administrativ vizavi cu agenţii economici, este de la sine înţeles că retragerea marilor investitori va genera probleme, pe orizontală şi celorlalţi agenţi economici din oraş, deoarece, atunci când marea masă a salariaţilor şteieni se va transforma în şomeri, vor scădea consumurile de mărfuri şi servicii, cu alte cuvinte, la Ştei vor fi cumpărate mai puţine alimente, haine, electrocasnice, corpuri de mobilă, rechizite pentru copii, precum şi servicii (apă, canal, energie electrică sau termică, telefonie, cosmetică, frizerie ori coafură). Prin urmare, şomajul actualilor angajaţi ai investitorilor semnificativi va genera colapsul agenţilor economici mici şi mijlocii şi, implicit, un nou val de şomaj.

Poate că la Primăria Ştei nu s-a auzit de criză sau nu s-a înţeles că efectele acesteia pot fi estompate numai printr-o puternică activitate economică! E criză, domnilor şi în perioada asta grea oricare edil ţine de agenţii economici activi ca de ochii din cap! Poate că decât atâtea vizite în SUA, care, iată, a intrat prima în criză, era mai bine ca primarul Şteiului să se deplaseze - ce-i drept, mai aproape, mai ieftin şi mai puţin atractiv - doar până-n Ungaria, pentru a vedea cum se zbat autorităţile locale de acolo pentru a atrage investiţii! La Ştei, însă, gazul, atât de des promis, e doar o abureală, cât despre noi facilităţi, care să vină în întâmpinarea nevoilor actuale ale firmelor, nici vorbă!

Consecinţele sociale ale tratării angajatorilor cu... sictir pot fi dezastruoase! Chiar nu vă daţi seama că, fără bani, şteienii nu-şi vor mai putea trimite copiii la şcoală, că nu-şi vor mai permite anumite servicii medicale şi medicamente, că nici măcar pentru „cutia milei" nu va mai fi niciun prisos? Dar, chiar dacă oamenii ar scoate de la ciorap economiile de-o viaţă - cine le-a agonisit! - şi ar plăti în continuare pentru cele enumerate, unde să mai înveţe copiii, unde să se interneze bolnavii? Cum veţi menţine, domnule primar, pe linia de plutire creşele, grădiniţele, şcolile, spitalul, serviciile de alimentare cu apă şi de salubritate dacă veţi încasa tot mai puţin la bugetul local? De unde veţi plăti ajutoarele sociale şi indemnizaţiile asistenţilor sociali? Doar din impozitele pe nişte clădiri golite de activitate economică şi a căror valoare va scădea pe zi ce trece?

Sau, poate, vă gândiţi că toţi cei care vor rămâne fără locuri de muncă vor lua calea cu spini a străinătăţii şi, astfel, împuşcaţi doi iepuri dintr-un foc: scăpaţi şi de plata ajutoarelor sociale şi de nişte alegători cam imprevizibili? Dar la drama familiilor destrămate de înstrăinare, de îndepărtarea părinţilor de copii, a unuia dintre soţi de celălalt, v-aţi gândit? Mai bine zis, la generaţiile viitoare de şteieni v-aţi gândit? Cum vor arăta, pe dinafară, dar, mai ales pe dinăuntru - sufleteşte, adică! - copiii de azi, dacă maturizarea lor va fi una grăbită, forţată de plecarea celor dragi în tuspatru zări, ca să le poată asigura, cu preţul despărţirii, traiul zilnic?

Şi-atunci, ca să evitaţi astfel de drame, a căror sumă ar putea marca pentru mai multe generaţii evoluţia Şteiului, nu v-aţi gândit, domnilor din conducerea oraşului, domnilor „şefi", că nu puteţi fi „eterni" în fotoliile voastre dacă în jur e numai disperare şi o sumbră, fatidică, blazare? Asta pentru că - şi le-am lăsat intenţionat la final, ştiind că numai cămaşa proprie vă e aproape de spinare, nepăsarea dumneavoastră de azi faţă de bunul mers al lucrurilor va avea, că vreţi, că nu vreţi, consecinţe negative chiar şi pentru domniile voastre, adicăăăă, vor fi şi urmări politice! Pentru că dumneavoastră, domnilor politicieni de la Ştei, faceţi parte din niscaiva partide politice, a căror imagine, prin prestaţia avută, mai degrabă prin non-combatul cu realităţile crizei, o şifonaţi zdavăn! Şi cum prostul renume se răspândeşte repede, şi cum mulţi dintre salariaţii care-şi câştigă, azi, pâinea la Ştei sunt din comunele învecinate, s-ar putea să le faceţi probleme şi altor colegi de partid, lumea evitând, îndeobşte, să pună ştampila pe impotenţi (politic, desigur!) sau pe colegi de-ai acestora!

 

Într-un cuvânt, pe la dumneavoastră, pe la „partid", se ştie ce reclamă proastă faceţi? Se ştie pe-acolo că nu-i mare şmecherie să fii cunoscut ca un cal breaz dacă notorietatea nu e una pozitivă?

La bună vedere! Să fiţi sănătoşi şi la pungă groşi, ceea ce le dorim, măcar noi, şi celorlalţi şteieni!