În virtutea dreptului la replică Cititorii ziarului Crişana au citit cu surprindere materialul intitulat "Valea de Jos, între păcat şi inconştienţă", material scris după regulile gazetăreşti de Ieromonahul Eftimie Mitra. Pe lângă nenumăratele neadevăruri afirmate cu multă nonşalanţă, se vede că acest părinte doreşte cu tot dinadinsul să iasă în evidenţă, fapt rar întâlnit la ieromonahii care, în mod normal, ar trebui să renunţe la orgoliile lumeşti. Ieromonahul Mitra este cunoscut din mai multe articole în care, cu multă ură, încearcă să ponegrească Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, asumându-şi postura unui cavaler care apără Biserica Ortodoxă de celelalte biserici. Îmi pun o întrebare firească: încearcă oare pe această cale să ajungă la un rang mai mare? Numai Dumnezeu ştie. Faptul că articolul este scris de ieromonahul Mitra conferă de la început o doză de neîncredere în rândul cititorilor, care nu pot înţelege cum un monah, care a depus jurământul de renunţare la cele lumeşti, vobeşte cu atâta ură de un confrate al său, pe care, în urmă cu câteva zile, l-a sărutat, frăţeşte, pe obraz! Gândindu-mă la cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, oare cum poate ieromonahul Mitra să spună că-l iubeşte pe Dumnezeu, urându-l pe aproapele? Cred că în acest suflet se dă o luptă puternică şi este mult zbucium. Doresc să vă aduc în atenţie câteva aspecte pe care cititorii trebuie să le cunoască: 1. Oare nu aţi trecut prin mai multe mănăstiri şi peste tot de unde aţi trecut aţi făcut vrajbă? 2. Oare nu mai există preoţi şi enoriaşi ortodocşi care s-au plâns de atitudinea pe care o aveţi? Buna-cuviinţă, cei şapte ani de acasă şi mai ales morala creştină ne determină să vorbim cu respect faţă de semenii noştri, nefiind admisă jignirea, mai ales dacă aceasta vine din partea unui ieromonah. Există o vorbă din popor, care spune că cine aruncă cu noroi în altul se murdăreşte pe mâini. Vă las, părinte Mitra, să staţi în noroi. Eu m-am săturat de atâta mizerie. Şi împreună cu mine s-au săturat şi oamenii. Iată de ce lumea se îndepărtează de dumneavoastră! Probabil că, văzând dreptul meu la replică, ieromonahul Mitra s-ar fi aşteptat să fiu asemenea lui, adică să jignesc şi să-l desconsider pe aproapele meu. Numai că eu nu doresc să-l jignesc. Fac parte acum din Biserica Greco-Catolică, o biserică unde nu sunt permise asemenea ieşiri, unde preoţii nu se luptă unii cu alţii, unde credincioşii sunt cu totul altfel. Diferenţa este mare! Dacă ieromonahul Mitra nu înţelege de ce un sat care nu a fost greco-catolic niciodată a renunţat la ortodoxie, trebuie să meargă în mijlocul oamenilor care cu multă înţelepciune au afirmat: "Turma noastră şi-a găsit, în sfârşit, păstorul". Nu-l judec pe ieromonahul Mitra, însă se observă cu uşurinţă o dexteritate în utilizarea mijloacelor de manipulare a celor care citesc articolul. Pentru a mă defăima, prezintă doar jumătate din adevăr, cea care convine în legătură cu relaţiile mele cu Episcopia Ortodoxă, folosind dialoguri imaginare, mistificând veridicitatea listelor de credincioşi, nespunând adevărul că au trecut la greco-catolici 358 de persoane, iar la ortodocşi au rămas aproximativ 100. Oare, dacă eram un preot rău, oamenii ar mai fi fost alături de mine? Câţi oameni ar fi la momentul actual alături de ieromonahul Mitra? A uitat ieromonahul Mitra să amintească că grupul de credincioşi ortodocşi au băgat lemne în broasca uşii pentru a nu putea să intrăm în biserică, faptul că am făcut o plângere penală împotriva celor care au furat banii bisericii, faptul că am fost agresat de grupul de ortodocşi care "stăteau paşnic". Pot afirma cu tărie că sunt mândru de faptul că sunt preot greco-catolic. Am intrat cu credincioşii mei în marea familie catolică, care a făcut atâtea pentru poporul român. Acesta este viitorul ales de oamenii din Valea de Jos, spre apus, spre Roma şi nu spre Moscova. Am ales calea adevărului, renunţând la cea a minciunii, ameninţării şi promiscuităţii. Provin dintr-o familie de greco-catolici din Petrani, fapt care m-a ajutat să înţeleg spiritul greco-catolic. Cât despre defăimarea mea de către ieromonahul Mitra, afirm cu putere că îl iert! Oare nu aşa ne-a învăţat Mântuitorul să ne iertăm unii altora greşelile? Noi, preoţii, trebuie să dăm mărturie prin faptele noastre şi nu numai prin vorbe. Cu atât mai mult cu cât în rânduiala Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii se arată că preotul "este dator înainte de toate să fie mărturisit şi împăcat cu toţi". Nu aveţi altceva de făcut decât să speraţi în continuare că veţi dobândi un rang mai mare, pornind de la imaginea de apărător al ortodoxiei pe care v-o creaţi pas cu pas. Mă tem că PS Ioan şi PS Petroniu vor avea mari probleme cu atitudinea dumneavoastră, pentru că îşi vor da seama prea târziu de acest lucru. În ceea ce priveşte relaţiile mele cu Preasfinţii Ioan şi Petroniu, afirm că îi respect în continuare, aşa cum este normal. Cred că, până la urmă, dumneavoastră nu aveţi girul episcopilor ortodocşi pentru a jigni în presă. Nu cunosc nici o situaţie în care cineva să fie atacat în presă cu binecuvântarea unor episcopi. De aceea ştiu că punctul de vedere pe care îl aveţi nu este împărtăşit de ierarhia ortodoxă! Acelaşi sentiment de iertare am şi faţă de ziarul Crişana, care ar fi trebuit să verifice afirmaţiile inserate. Sper că profesionalismul va învinge tendinţa părtinitoare manifestată. Dreptul la libera exprimare nu înseamnă şi dreptul de a jigni pe cineva! Incitarea la ură interconfesională reprezintă un fapt inacceptabil într-o ţară care doreşte integrarea în Uniunea Europeană. Deontologia profesională împiedică acest lucru. Mai degrabă ar fi indicat să contribuiţi, aşa cum este normal, la efortul de schimbare a mentalităţii, care să conducă la respectul reciproc între diferitele confesiuni. Aceasta este calea pe care trebuie să o adoptaţi şi nu cea de publicare a unor articole care conduc la învrăjbire! Lăudat să fie Isus!