Parafrazând imnul unei echipe de fotbal, am putea spune, fie vreme bună, fie vreme rea, iredentişti până la moarte şi dincolo de ea. Cam asta îi defineşte pe vajnicii radicali maghiari. Că e recesiune, că nu e, că sunt inundaţii sau nu, orice ar fi, ei ştiu una şi bună, autonomie. Marko Bela s-a pus recent şi-a haşurat pe harta noastră 16 regiuni, în care să fie cuprinse judeţele noastre. Ca să numai pară că se preocupă doar de Ţinutul Secuiesc, udmr-iştii propun soluţii generale privind organizarea administrativă, care chipurile ar atrage mai multe fonduri europene şi ar echilibra nivelul economic al zonelor. Gargară politicianistă. Folosirea permanentă a tot ceea ce ţine de Uniunea Europeană a devenit deja cârja de care se ajută liderii maghiari pentru a da o falsă autoritate, balivernelor propuse de ei. Este foarte adevărat că sunt ajutaţi de conjunctura secesionistă, marcată de precedentul Kosovo, Abhazia şi Oseţia de Sud, iar mai nou şi Voivodina care îşi cere dreptul la independenţă. Poziţia Uniunii Europene nu încurajează crearea de noi state, mai ales când acestea sunt deja integrate în uniune. Acesta este şi motivul pentru care UDMR atacă parşiv folosind tot felul de tertipuri de genul euroregiunilor, autonomie culturală sau eterna jelania a minorităţilor oprimate. Succesul acestei politici udmr-iste nu este foarte mare în rândul maghiarilor. Cu alte cuvinte, această formaţiune dubioasă, nu a ieşit din rândul maghiarimii simple şi nici nu reprezintă dezideratele acesteia. Sigur, nu sunt neapărat în conflict. Asta o demonstrează votul etnic, disciplinat de fiecare dată. Dar nicidecum nu sunt un portstindard al nevoilor cetăţenilor români de etnie maghiară. Aceştia trăiesc în România şi au grijile şi lipsurile tuturor românilor. Din acest punct de vedere UDMR, prezent încontinuu la guvernare nu a întreprins nimic. Harghita şi Covasna sunt judeţe de-o sărăcie extremă şi cu o infrastructură sub orice critică. Ce demonstrează toate acestea? Nimic mai mult decât faptul că aceste organizaţii politice, care nu sunt reprezentantele unui interes al comunităţii maghiare băştinaşe, revendicările UDMR-ului reprezentând un lux pentru maghiarii simpli, sunt plantate artificial în solul nostru, de către autorităţile de la Budapesta. Cum spuneam, maghiarii din România se simt foarte bine aici, mult mai bine decât în Ungaria, unde sunt priviţi ca români, adică de sus. Aşa că toate manifestările şovine, care sunt organizate la noi, ba prin comemorarea şi celebrarea la nesfârşit, a criminalului de război, Wass Albert sau a monumentului celor treisprezece generali de la Arad, nu sunt altceva decât acţiuni bine concertate şi controlate din afara ţării. Au şi cu cine să se joace, pentru că-n Ardeal nu mai există nicio gură de tun, care să-i ţină măcar pe loc, dacă nu să-i pulverizeze. PUNR a eşuat lamentabil căzând pe mâna unor şarlatani, iar Vatra Românească şi-a pierdut suflul, de nici măcar un tulnic nu se mai aude. Totul a căzut în decrepitudine şi-n amorţeală, aici în Ardeal, iar asta umflă pânzele iredentismului. Nu le rămâne decât unor voci singulare să mai replice din când în când, la aceste atacuri, pentru că interesul naţional nu mai reprezintă demult prioritatea vreunei organizaţii, politice, culturale sau de orice altă natură. Amin!