Înainte de a te da pe mâna altora este bine ca întâi să te dai pe mâna ta. Este ancora care te fereşte să te ia valurile. Apoi este bine, în următoarea fază, ca atunci când ai o problemă să te dai pe mâna unui cunoscător al universului problemei tale, care să o dirijeze. Abia acesta, în cunoştinţă de cauză, alege în siguranţă „tehnicianul” problemei, cel care este chemat să rezolve problema.

Aceşti trei paşi reprezintă cele trei nivele de asigurare că riscul eşecului este minim. Tu te lupţi pentru problema ta, dar orientat de către cunoscător şi cu ajutorul profesionistului (tehnicianului). La ora actuală nimeni nu poate avea o cultură generală atât de vastă şi de profundă încât să se descurce cu eficienţă, nu în toate domeniile, dar nici măcar în cele mai esenţiale. De aceea este importantă calea indicată mai sus. În al doilea rând, este greu să te smulgi spiritului de turmă, care transformă orice modă într-o necesitate stringentă, mai ales pentru vârstele tinere. Astfel, moda franţuzoaicelor tip trestie, fără fund şi fără piept, moda prezentatoarei de modă, top model etc... a atras generaţii de fete albe într-o cursă prostească obţinerii imaginii corporale a top modelului. Unde, în funcţie de vulnerabilitate, fac o suferinţă mintală, aşa numita tulburare de alimentaţie (în diverse forme) care întotdeauna o sfârşesc cum e mai rău, chiar dacă majoritatea celor care se îmbolnăvesc astfel nu mor, altele, fără a trece prin aşa ceva, devin sterile sau se aleg cu tulburări tiro-ovariene pe care le poartă toată viaţa. Dar cea mai furibundă manifestare a spiritului de turmă este obsesia bronzării. Cu cât mai gâscă, cu atât mai furibundă goana după bronzare. De subliniat diferenţele culturale. Extrem orientalii consideră că o piele cu cât este mai albă cu atât este mai frumoasă. Între orientali, mai ales japonezii au această concepţie. Au cele mai puţine cancere de piele din lume. Dar derivat din concepţia lor îşi acoperă faţa sub o pălărie largă, iar corpul este acoperit, inclusiv mâinile şi picioarele, oricât de cald ar fi. Când se duc la mare, la plajă, înot, surfing, îşi acoperă faţa şi tot corpul cu creme protectoare antiradiaţii UV din două în două ore. Şi îmi vin în gând neciopliţii care, inspiraţi de litoral, umblă şi prin oraşele de acasă în chiloţi şi maieu. Cu cât mai bulă cu atât mai dezbrăcat. Mă rog, fiecare îşi poate alege cum să moară şi poate persevera în alegere. Dar a alege să mori din cauza unei melanom este o prostie. Este de ajuns o singură „frigere” a pielii, pe care apoi o lepezi ca şarpele, pentru ca riscul de cancer de piele să crească cu 50%. Desigur nu toţi oamenii expuşi intensiv şi repetat la soare fac cancer. O fac cei care sunt predispuşi şi cad victime prosteşti cei care au vulnerabilitatea în ei, dar, fără a abuza de soare, nu ar face niciodată cancer de piele. La ora actuală încă nimeni nu poate şti ce astfel de vulnerabilităţi poartă în el. Continuând discuţia, la indieni pielea albă era superioară tuturor celorlalte. Cei cu pielea mai albă făceau parte din casta superioară. Rasa neagră trăieşte complexul pe care îl trăieşte, dar aici nu vorbim despre rase, ci despre sănătate, boală şi moarte. Femeile cu expunere intensivă şi repetată la soare ajung în plină maturitate cu pielea zbârcită şi cu riduri, mult peste cele din categoria lor de vârstă. Cele ferite de soare îşi păstrează frăgezimea pielii şi obrazului până la bătrâneţe. Atunci care-i sfârâiala cu bronzarea? Gâştele sacrifică zeci de ani sau chiar viaţa pentru 2-3 ani de aparenţă sportivă. Toţi cei care vor să pară ceea ce nu sunt o sfârşesc prost. Desigur uşoare expuneri la soare, înainte de ora 10.00 şi după ora 16.00, cu viaţa în aer liber, dacă se poate în briza mării, este fortifiantă, dar cu măsură, şi mai ales urmăreşti factorii sanogeni şi nu prostească bronzare. O atenţie specială pentru copiii mici, este total interzisă expunerea sub 6 luni de zile (ca vârstă), iar apoi cu precauţie. Ceea ce se întâmplă la ora actuală din cauza inflamării spiritului de turmă este o deraiere de la raţiunea lucrurilor. Una este să cauţi sănătatea şi alta este să ajungi obsedat de piele tăbăcită şi bronzată, neştiind că la colţ pândeşte cancerul. Dar, mai e ceva. Virusul Zica a făcut ravagii în America Latină, nenorocind peste un milion de familii care s-au trezit cu copii microcefali. Pe căldură ţânţarii se înmulţesc. Ei vor migra din America Latină spre Europa şi Africa. Nu este nicio dificultate ca, aduşi de vânt, ţânţarii Aedes să apară în Europa. De aici înmulţirea este mai mult decât rapidă. Se estimează că ar putea fi următoarea mare problemă a europenilor. Şi ca să fie şi mai clar un bărbat muşcat de un ţânţar Aedes poate transmite pe cale sexuală virusul Zica soţiei sau partenerei. A avea un copil microcefal înseamnă a avea ocazia să plângi toată viaţa. Să ferească Dumnezeu pe oricine să plângă toată viaţa. A venit vara, a dat soarele verii. Haideţi oameni „emancipaţi” la trup, cu mintea plină de tălăngi, umpleţi trotuarele îmbrăcaţi în budigăi!