Arta fotografică, o artă relativ tânără, a luat ființă doar de câteva decenii, după apariția și răspândirea aparatelor de fotografiat analog. A apărut ca o nouă formă de exprimare vizuală.

Deși a cucerit un loc bine definit în marea Familie a artelor vizuale, ea nu se poate compara cu pictura, grafica sau cu acuarela. Este adevărat faptul că mulți dintre artiștii plastici nu s-au putut obișnui cu un fenomen care s-a răspândit pe întregul Mapamond. Arta fotografică a „cucerit” simpatia și aprecierea iubitorilor de fotografie din întreaga lume.

Mai mulți artiști plastici susțin că: „o creație de artă fotografică se realizează mult mai ușor decât pictura de exemplu”. Până când artistul plastic lucrează zile, săptămâni sau luni întregi pentru realizarea unei creații, artistul fotograf poate realiza o creație cu ajutorul aparaturii fotografice într-o fracțiune de secundă. Imortalizarea acestei fracțiunii de secundă care devine o poveste imposibil de repetat este cea mai mare măiestrie a acestei noi arte.

Timpul a demonstrat faptul că arta fotografică este și arta gândirii, respectiv oglinda sufletul artistului fotograf. Personal, mă număr printre acei artiști fotografi care, de-a lungul carierei sale, a creat în cele trei etape de dezvoltare a artei fotografice: analog, digital sau cele realizate cu ajutorul telefoanelor mobile. Sunt convins că, în scurt timp, vor dispărea și aparatele de fotografiat digitale, exact așa cum au dispărut cele de analog, în perioada respectivă.

Arta fotografică se dezvoltă zilnic, apar tehnici noi, care pot oferi artiștilor fotografi forme nebănuite de exprimare vizuală. Cea mai mare problemă contemporană este folosirea acestora pentru a realiza creații „de rezistență”, așa cum s-a întâmplat în pictură sau grafică. Arta fotografică încă nu și-a găsit locul bine defintit. Cea mai acută problemă este lipsa criticilor de artă. Exact din această cauză este greu să definești ce este valoros în arta fotografică. Este supărător faptul că foarte mulți artiști fotografi se inspiră din fenomenul zilelor noastre și promovează fotografii de senzații, din care, în majoritatea cazurilor, lipsește elementul cel mai important: motivația artistică...

Sunt mulți artiști fotografi care se consideră cei mai valoroși prin faptul că obțin zeci și sute de premii la Saloanele internaționale organizate sub patronajul Federației Internaționale de Artă Fotografică (FIAP), recunoscută de UNESCO sau a Societății Americane de Fotografie, la care premiile se acordă cu zecile, ne mai vorbind că, în statisticile unora, nu este evidențiat faptul că o lucrare poate obține zeci sau sute de premii, în cazul în care există susținere financiară la participare, care înseamnă sute și mii de euro.

Sunt mulți artiști fotografi care au renunțat la această formă de afirmare și promovează creații cu adevărat valoroase din punctul de vedere al conținutului, a formei de exprimare sau a mesajului care este transmis spre publicul vizitator. Artiștii fotografi din puține țări se pot mândri cu sărbătorirea oficială a Ziua Artei Fotografice în țările lor.  În România, din anul 2011, la începutul fiecărui an, de ziua de naștere a primului fotoreporter din lume, Carol Pop de Szathmári – Szathmári Pap Károly (care a fotografiat un război de la început până la sfârșit) se aniversează Ziua Artei Fotografice, mai precis în data de 11 ianuarie. Mă bucur că la această inițiativă am avut o contribuție deosebită, în calitate de președinte al Asociației Artiștilor Fotografi din România. În această calitate, am înaintat ministrului Culturii și Identității Naționale Hunor Kelemen propunerea AAFR, care a susținut propunerea noastră și a înaintat spre Guvernul României proiectul de Hotărâre, care a fost aprobată la ședința din data de 5 mai 2010.

În istoria României, domnitorul Principatelor Unite, Al. I. Cuza, este prima personalitate, care a apreciat arta fotografică.

Așadar, la Mulți Ani artiștilor fotografi, „desenatorilor cu lumină” din România și din întreaga Lume!

Ștefan TÓTH, artist fotograf