Anul care tocmai se încheie a fost unul dificil, din toate punctele de vedere, un an în care criza sanitară mondială și-a pus puternic amprenta asupra fiecăruia dintre noi. Pentru naista Oana Lianu, 2020 a fost un an bun...

 

„Trăgând linie, aș putea spune că, pentru mine, personal, nu a fost un an rău. Unele probleme de sănătate, cărora, în final, le-am dat de capăt, și, bineînțeles, anularea evenimentelor artistice au fost părțile mai puțin reușite ale lui 2020. Comparativ, însă, cu alți ani, în care alte probleme mari de sănătate nu mi-au permis să-mi reiau viața artistică, am învățat să mă consider o norocoasă! Așadar, luna martie a fost grozavă, am avut un turneu în Tenerife, conjunctura a fost extrem de prielnică, am reprezentat România, alături de Kapo Kangoo Jumps la evenimentul cultural Carnaval a Estribor, în Arona. Mi-am petrecut acolo ziua de naștere, fiind sărbătorită în această locație de vis de prietenii mei dragi de la Kangoo Jumps Oradea”, ne-a mărturisit Oana.

După ce a revenit în România, au urmat două luni pe care le-a petrecut cu familia la Borod, numărându-se printre privilegiații care s-au putut refugia la țară din calea pandemiei.

„A fost o perioadă în care m-am (re)întâlnit pur și simplu cu mine însămi, cu natura, cu Dumnezeu, cu viața la țară, cu timpul pe care nu-l mai puteam stăpâni parcă de ani buni încoace, și pentru acest lucru sunt extrem de recunoscătoare. În această perioadă, am învățat ce înseamnă online-ul, cu părțile lui bune și mai puțin bune, putându-mi, astfel, continua activitatea didactică la universitate”, a mai spus interlocutoarea noastră.

Tot online-ul i-a permis Oanei să participe la două conferințe științifice internaționale, la care a fost răsplătită cu două Diplome de onoare, respectiv la câteva interviuri realizate tot virtual. După întoarcerea în Oradea, atunci când a fost posibil, artista a continuat să le împărtășească elevilor și studenților ei arta învățării naiului.

Debutul anului academic a stat tot sub semnul vulnerabilității, nefirescul online-ului, care a urmat inevitabil, întărindu-i, încă o dată, convingerea că arta adevărată, generatoare de emoție, este imposibil de realizat online, chiar dacă informația ajunge la receptor.

„Bucuriile cele mai mari mi le-a adus băiatul meu, drag, Ionică, care a fost admis la Liceul de Arte, cu media 9,57. Apoi, în luna martie, a avut loc Olimpiada zonală de muzică cultă, unde Ionică a obținut, pentru al treilea an consecutiv, locul I la clarinet și calificarea la faza națională, dar care, din cauza pandemiei, nu s-a mai ținut, iar în această lună, Ionică a fost desemnat de către Liceul de Arte Oradea ca reprezentant al instituției de învățământ, în cadrul proiectului Academiei Naționale de Muzică George Dima din Cluj-Napoca, în urma activității sale artistice de excepție”, a menționat interlocutoarea noastră.

Întrebată ce proiecte are în viitor, Oana ne-a mărturisit că își dorește să fie sănătoasă și să poată cânta în continuare.

„În primul rând, îmi doresc să fiu sănătoasă, să ne ocolească acest virus, ca până acum, pe mine și pe cei dragi ai mei! Personal, acord sănătății și sportului un loc aparte, primul de câțiva ani încoace. Sper ca muzica, arta și cultura să fie ocolite de virusul corupției, al non-valorii și al grotescului. În rest, îmi doresc ceea ce mi-am dorit toată viața: să cânt, pentru că nu pot trăi fără cântec, fără scenă, fără public. Vă doresc tuturor Sărbători binecuvântate de Dumnezeu cu liniște și lumină, și un An Nou care să vă-mplinească toate dorințele!”, a conchis artista.