Lucrurile s-au întâmplat în acest an, ca și anul trecut, să ne petrecem viața în întunericul prin care pășim în frică și obediență.

„Lumina pentru candela din suflet e un sonet, precum tot volumul, o cale pentru trezire la lumină, pentru adevăr, dreptate și libertate, pe care să le purtăm în noi, cu toată bunătatea noastră”, își începe Virgil-Teodorescu Capriș „mărturisirea” legată de cel mai recent volum al său, al XIX-lea la număr. Cartea a apărut în acest an la Editura Primus din Oradea. Tehnoredactare și copertă: Adrian Buzaș.

„Lumina pentru candela din suflet/ Care ridică rugi ce nu trădează,/ Cu dragoste și-acum de dup-amiază/ E firea mea cu dor ce mi-e în umblet.

O port aprinsă-n fiecare clipă/ Să nu cumva să fie întuneric/ Că mulți din papii noi și-ntregul cleric/ Ne-ndrumă azi pe drumuri de risipă.

Ca mâine va veni, iar, în cetate,/ Domnul iubirii, peste toți în cuget/ Și cum vom fi atunci fără păcate,/Vom fi cu toți un strigăt sau un vuiet,/ Precum va fi în noi doar bunătate,/ Lumina pentru candela din suflet!”

Măicuța Magdalena, de la Mănăstirea Valea Roșie, Călărași, este interpreta cântecelor de mai sus, pe versuri de Virgil-Teodorescu Capriș.

„Nu pot să scriu despre mine, pentru că încă nu am murit, iar după ce se va întâmpla, sigur nu voi mai scrie. Avem noi, oamenii, obiceiul, să nu ne băgăm în seamă, când pășim împreună, iar după, spunem câteva cuvinte de păreri de rău... E bine și așa, ca măcar la sfârșit să ne aducem aminte că l-am iubit, că l-am necăjit cu răutate sau fără să ne dăm seama...”, a adăugat interlocutorul nostru.