Exigenţa (în sine), versus factori perturbatori După cum ne spuneau managerii Teatrului de Stat Oradea - directorul general Lucian Silaghi şi directorul artistic Mariana Presecan, proiectul spectacolului cu "Praf în ochi" de E. Labiche - în regia lui Alexandru Dabija - nu a fost amânat (după două repetiţii - n.n.) din vreun capriciu sau "terţe" interese "nebuloase" ale respectatului şi apreciatului regizor, după cum au (cam) insinuat unele "condeie", ori doar "privitori ca la teatru". Tandemul managerial al TSO a ţinut să sublinieze faptul că: "Regizorul, de comun acord cu conducerea teatrului, a preferat să ?smulgă? cuiele în care fusese bătut - cum se zice - proiectul (spectacol al trupei "Iosif Vulcan" la Festivalul Teatrului Scurt, contând şi ca premieră în debutul stagiunii 2003-2004 - n.n.), decât să se lucreze într-o stare de provizorat, recte deranjamente... scenice. A mai intervenit şi faptul că deschiderea noului an universitar urmează să aibă loc în sala Teatrului de Stat, pe 1 octombrie, în plin festival." Cu alte cuvinte, coordonatele exigenţei şi profesionalismului - în viziunea unui regizor intransigent nu doar cu sine şi colaboratorii săi, ci şi cu... ironiile altora - nu admiteau intruziunea nici cât negru sub unghie a vreunui factor perturbator. Nu-i mai puţin adevărat că decalarea până în undrea a premierei cu "Praf"... va stârni melancolii cu greu reprimate ale ipoteticilor spectatori, de tipul: "Te uită (cu ochi ?prăfuiţi?), cum ninge decembre"... P.S. În numărul de mâine al ziarului nostru, o convorbire (incomodă) cu dna Mariana Presecan, director artistic al TSO.