Între 1 şi 9 noiembrie a.c., s-a desfăşurat, la Bucureşti, Festivalul Internaţional de Teatru "I.L. Caragiale", care a avut între invitaţi şi Uniunea Internaţională a Criticilor de Teatru, alături, bineînţeles, de trupe de teatru bucureştene şi din întreaga ţară. Regretul nostru este că la această importantă manifestare - aflată sub spiritul tutelar al celui plecat din Haimanale să o (re)inventeze pe haimanaua Mitică & toată pletora aferentă - nu a participat şi orădeana trupă "Iosif Vulcan" a Teatrului de Stat Oradea. Problema este, însă, că trebuie, în prealabil, să fii invitat. Să impui aceasta organizatorilor manifestării: prin pregnanţa valorizării în plan artistic a potenţialului creativ, actoricesc şi regizoral. Cu alte cuvinte, prin impactul constant de imagine care, în ultimă instanţă, atrage respectul şi... "abonamentul" la festivalurile de teatru. Astfel că, în acest sens, cele de mai sus ar trebui să "incite" (la) sau să provoace (o) intensă meditaţie. Constructivă, desigur.