Profesorul Sever Dumitrașcu, unul dintre cei mai mari arheologi în viață din ultimile cinci decenii ale României, a împlinit luna trecută vârsta de 84 de ani.

Domnia sa, așa cum am remarcat și cu alte ocazii, continuă să ne surprindă prin activitatea neobosită pe care o desfășoară și la această vârstă, în vederea promovării culturii autentice, a restituirii către tânăra generație a valorilor perene ale neamului românesc, a spiritului patriotic și a credinței în Dumnezeu. Domnia sa se numără printre intelectualii de marcă ai culturii române care crede în viitorul neamului românesc, în iubirea de patrie și în Dumnezeu.

Activitatea publicistică a domniei sale ne oferă un nou volum, apărut la sfârșitul anului trecut, intitulat „Deceniile de gheață (1937-2020)”, la Editura Primus, Oradea, prin care autorul ne oferă câteva repere din bogata activitate a domniei sale desfășurată pe parcursul celor „opt decenii de gheață”, cum le numește domnia sa. Menționăm faptul că volumul este dedicat profesorului Florin Sfrengeu, de la Facultatea de Istorie din Oradea, care este ucenicul cel mai apropiat al domniei sale și la realizarea lui au mai contribuit Florina Ciure, de la Muzeul Țării Crișurilor, și istoricul dr. Constantin Demeter.

În textul intitulat „Lacrimile de cristal ale bunătății și omeniei”, profesorul Sever Dumitrașcu aduce un gând de recunoștință și mulțumire profesorilor și cercetătorilor care i-au marcat destinul intelectual în devenirea profesională. Este vorba, în primul rând, de învățătorul din satul Scânteia, județul Vaslui, care, în toamna anului 1943, i-a îndrumat pașii spre școală, fiind în trista situație de a fi refugiat cu întreaga familie din cauza dictatului de la Viena. Gânduri de recunoștință aduce, apoi, profesorului I. Pervain, care, în calitatea de rector al Institutului din Oradea, i-a făcut propunerea de a se transfera de la Cluj la Oradea, lucru care s-a și întâmplat în anul 1964. De asemenea, profesorul Sever Dumitrașcu aduce prinos de recunoștință profesorului Virgil Giurcă, care i-a făcut propunerea de a accepta să devină director al Muzeului Țării Crișurilor în anul 1972, lucru pe care domnia sa l-a acceptat.  Nu în ultimul rând, autorul mulțumește profesorului Dumitru Berciu, de la Universitatea din București, care l-a acceptat să-și susțină teza de doctorat lucrată cu regretatul profesor de la Cluj, Constantin Daicoviciu. 

În continuarea volumului, sunt redate câteva amintiri însoțite de fotografii ale vremii din timpul anilor de școală de la Liceul Decebal din Deva, brevetele și medaliile obținute pentru activitatea științifică depusă în cadrul cercetărilor efectuate în vremea când domnia sa era director al Muzeului Țării Crișurilor și cadru didactic al Universității din Oradea. Profesorul Dumitrașcu aduce, apoi, în alte pagini ale cărții, un respectuos omagiu artiștilor Hary Braumer, compozitor și folclorist, Lena Constante și Coriolan Hora, artiști plastici. Spre finalul volumului, este redat un text consacrat atribuirii etno-culturale a tezaurelor de la Șimleul Silvaniei și Tăuteni (Tăuteu).

Volumul se încheie cu un text scris de autor în anul 2000 și publicat în revista Aletheia (nr. 11/2000) intitulat „Doar un valah”. Textul este și astăzi, la douăzeci de ani de la publicare, la fel de actual, și nu întâmplător a fost redat în finalul volumului. Textul s-a dorit un „manifest” pentru mileniul III, în care „valahul” din profesorul Sever Dumitrașcu atrăgea atenția asupra unor lucruri tulburătoare care s-au întâmplat în decursul istoriei și care ar trebui să trezească întreaga omenire la realitate. Distinsul profesor Sever Dumitrașcu ne atrage atenția că nu trebuie să uităm de catastrofele istoriei legate de perioada sclavagismului, de distrugerea civilizațiilor și culturilor amerindiene, de supunerea a zeci de mii de negri la jugul sclaviei moderne. Autorul amintește de războaiele europene ale corsicanului Napoleon (cu 20.000.000 de morți), de cele două războaie mondiale, de schizofrenia stalinismului etc. Istoricul Sever Dumitrașcu consideră că Omenirea trebuie să recunoască și să-și asume aceste monstruozități care s-au întâmplat în istorie și să redea lumii „Adevărul omenește posibil pentru rânduirea Binelui” în viitor. Profesorul Sever Dumitrașcu consideră că, la acest început de mileniu, omenirea ar trebui să pună la rădăcină umanismul religios de extracție malaurx-iană de genul „Secolul XXI ori va fi religios ori nu va fi deloc”.  

Îi dorim profesorului Sever Dumitrașcu ani mulți cu sănătate și multă putere de muncă!

Preot dr. Ion Alexandru MIZGAN