Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal a găzduit joi, 20 noiembrie, o dublă lansare de carte: „Regina Maria a României. Însemnări zilnice 1933”, ediție îngrijită de acad. Georgeta Filitti și Tudor Vișan-Miu, și „Spațiul Celibidache”, cel mai recent volum semnat de istoricul Stejărel Olaru, director al Editurii Omnium.

Evenimentul a avut loc în prezența autorilor și a fost moderat de prof. univ. dr. Gabriel Moisa, managerul instituției muzeale, acesta subliniind, în debutul întâlnirii, importanța celor două personalități, Regina Maria și Sergiu Celibidache, și relevanța editorială a celor două cărți, apărute, recent, la Editura Omnium.

Academicianul Georgeta Filitti a prezentat volumul „Regina Maria a României. Însemnări zilnice 1933”, în contextul mai amplu al jurnalelor reginei, care acoperă perioada 1916–1938 și care se dovedesc „cronici ale istoriei”, scrise cu rigoare și sensibilitate. Intervenția doamnei Fillitti a reliefat atât situația politică dificilă a anului 1933, dominat de tensiunile dintre Regina Maria și fiul său, Regele Carol al II-lea, cât și dimensiunea culturală a textelor, care surprind călătoriile, preocupările și trăirile suveranei.

Reputata istorică Georgeta Filitti a evidențiat în mod expres natura „turistică” și descriptivă a multor pagini din carte, în care regina notează cu minuțiozitate locurile vizitate și experiențele trăite — inclusiv călătoria „exotică” începută la Hamburg și continuată spre nordul Europei, pe un vas închiriat, descriere ce transformă jurnalul într-un adevărat ghid cultural al lumii interbelice.

A urmat prezentarea istoricului Stejărel Olaru, o analiză substanțială a vieții și carierei dirijorului Sergiu Celibidache, personalitate complexă a secolului XX. Autorul a început documentarea în 2022, cercetarea în arhive demarând efectiv în 2023, proces îngreunat de discreția legendară a dirijorului, care evita orice discuție despre viața personală.

Istoricul a detaliat etapele carierei lui Celibidache, începând cu plecarea sa din România în 1938 și admiterea la Conservatorul din Berlin, în 1939, unde profesorii îl considerau „un student cum n-au mai avut de mulți ani”. Între 1945 și 1954, a condus Filarmonica din Berlin, perioadă care i-a definit statutul internațional, urmată de decenii în care a dirijat orchestre din întreaga lume, revenind, în final, în Germania, la München, în 1979.

Autorul a prezentat și relația dificilă a dirijorului cu regimul comunist, arătând cum Securitatea a încercat să-l recruteze ca agent la începutul anilor ’50, apoi, în anii ’60–’70, să îl readucă în țară în scop propagandistic. Deși vine în țară să dirijeze în 1970, 1978 și 1979, acesta continuă să critice public regimul comunist după fiecare revenire în Occident.

Stejărel Olaru a mărturisit impactul personal al cercetării: cu fiecare capitol, l-a apreciat tot mai mult pe Celibidache până la a-l considera „un geniu” — în accepțiunea lui Constantin Noica, pentru care geniul este cel care „înțelege, exprimă și reține tot ceea ce își propune” — o definiție în care marele dirijor „se încadrează perfect”.

Autorul a subliniat faptul că filmul „Cravata galbenă” și cartea „Spațiul Celibidache”, dedicate marelui dirijor, sunt proiecte independente, realizate în aceeași perioadă, dar fără legături directe între ele.

La final, a urmat o sesiune de întrebări și răspunsuri, un dialog care a completat prezentările celor doi autori, și o sesiune de autografe.

Seara s-a încheiat la Cinema Palace Oradea, cu proiecția filmului „Cravata galbenă” (regia Serge Ioan Celebidachi).