Ne vine aproape imposibil să înţelegem gestul "unui" săptămânal de cultură şi atitudine (în speţă "Adevărul literar şi artistic"), de oploşire în rândul redactorilor şi colaboratorilor săi a unui "păduche" de mucava care încearcă să roadă găunos în trupul literaturii române, cu zeloşenia unui kaghebist de profesie. Cine este, de fapt, acest individ pe nume Marius Ianuş, feroce negativist al literaturii române care exultă "vârsta şi performanţa" cu "un milion de exemple", spre a ajunge la concluzia că "speranţa de viaţă din sărmana noastră ţară e mai tânără decât ei..." Decât ei, scriitorii de bună credinţă, care continuă să scrie şi după 50 de ani, ba mai şi conduc reviste literare prestigioase şi editează cărţi care sunt căutate pe piaţă. Cu ce drept acest M.I. (al cărui nume a apărut pe două cărţi de aşa-zise versuri) decretează "moartea" literaturii celor care scriu poezie la o vârstă de peste 50 de ani şi proză la una de peste 60? (...) Oscilând între "vârstă" şi "performanţă", M.I. reuşeşte să debiteze enormităţi huliganice (în "Adevărul literar..."), asupra cărora ar trebui să se autosesizeze, din oficiu, organele abilitate din România: "Conducerii uniunii scriitorilor (sic!) ar trebui să-i fie ruşine. După spusele domnului Vicaru (Eugen Uricaru - n.n.), nişte doamne din consiliu s-ar fi arătat oripilate de câteva cuvinte apărute într-o proză a foarte talentatului Adrian Şchiop (cine e ăsta? - n.n.). Mă voi interesa ce doamne sunt în acest consiliu, dar sper să nu fie nişte scriitoare atât de mediocre, încât să-mi pricinuiască un articol întreg despre felul în care înţeleg ele literatura" (??!! - n.n.). Un strămoş de-al nostru ar fi replicat la aceste ameninţări foarte simplu: "Cui foloseşte?" Punem şi noi această întrebare, convinşi fiind de inutilitatea demersului (curat... demers! - n.n.) păduchelui de mucava.