Sub bagheta dirijorului Romeo Rîmbu, în această seară, de la ora 19.00, în sala „Enescu-Bartók”, va avea loc un concert simfonic dedicat memoriei maestrului Erich Bergel, fost dirijor permanent al Filarmonicii de Stat Oradea, între anii 1955-1959.

 

Conducerea muzicală a concertului îi aparţine dirijorului permanent al Filarmonicii orădene, maestrul Romeo Rîmbu. Din programul serii fac parte lucrările: „Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră în Re minor”, op. 15, de Johannes Brahms, poemul simfonic „Don Juan”, de Richard Strauss, și uvertura „Tannhäuser”, de Richard Wagner.

Erich Bergel a fost unul dintre cei mai importanţi dirijori români. Între anii 1950-1955, a studiat orga şi compoziţia la Conservatorul din Cluj-Napoca. În perioada 1955-1959, a fost dirijor permanent al Filarmonicii de Stat Oradea. Venirea la pupitrul orchestrei orădene a dirijorului Erich Bergel a constituit un real reviriment. Evaluând starea ansamblului, tânărul muzician şi-a propus o muncă de educare sistematică a acestuia. Prin înscrierea în programe a 20 de concerte grossi şi a mai multor concerte instrumentale preclasice (Bach, Handel, Corelli, Geminiani, Barsanti), nivelul orchestrei de coarde s-a îmbunătăţit în mod simţitor, iar preocuparea specială pentru problemele de acordaj și de omogenizare a ansamblului de suflători, a dat, de asemenea, rezultate. Iniţiativele lui Erich Bergel au vizat şi o nouă alcătuire a repertoriului. Urmărind un dublu scop, pedagogic şi artistic, Erich Bergel a înscris în repertoriul orchestrei simfoniile de maturitate ale lui Mozart, ale lui Haydn şi toate simfoniile de Beethoven. Se pregătea, astfel, momentul în care va putea fi interpretată întreaga creaţie simfonică a lui Schubert, Mendelssohn-Bartholdy, Schumann, Brahms, Ceaikovski şi, într-o perioadă imediat următoare, lucrările pentru orchestră de Rimski-Korsakov, Prokofiev, Respighi, Enescu, Toduţă. La recomandarea lui Antonin Ciolan, în 1959 a fost numit dirijor al Orchestrei Filarmonicii din Cluj, dar la numai o lună după instalarea în post a fost arestat pentru „crime de uneltire împotriva orânduirii socialiste“, fiind acuzat de propagarea muzicii religioase în biserici. După amnistia şi eliberarea din 1962, a fost împiedicat să dirijeze timp de patru ani, ocupând un post de trompetist în Orchestra Filarmonicii clujene. În cele din urmă, în 1966 devine dirijorul Filarmonicii din Cluj, fiind unul dintre dirijorii cei mai apreciaţi, apărând și la Bucureşti, ca invitat al Filarmonicii „George Enescu” şi al Orchestrei Radio. După plecarea sa în Germania, a fost promovat de însuşi Herbert von Karajan, care îi încredinţează deschiderea stagiunii 1971-1972 a Filarmonicii din Berlin. Din acest moment, a început, de fapt, o excepţională carieră internaţională, desfăşurată în compania unor mari orchestre ale lumii. A dirijat nu mai puţin de 160 de orchestre din 35 de ţări, după cum se menționează într-un comunicat transmis de Filarmonica orădeană.

Pianistul Csíky Boldizsár este invitatul special al concertului din această seară. A susţinut concerte cu toate orchestrele simfonice din România şi a realizat mai multe înregistrări radio şi TV. În calitate de artist interpret, a susţinut peste 800 de recitaluri şi concerte în majoritatea centrelor muzicale ale ţării şi peste hotare: Austria, Anglia, Bulgaria, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Ucraina, Ungaria, Cehia, Japonia. A colaborat în formaţii de muzică de cameră cu violoniştii Ruha István, Gaetano d’Espinoza; cu violonceliştii Ligeti Diana, Rolf Herbrechtsmeyer, Fenyő László, Valentin Arcu, cu pianiştii Dan Grigore, Jandó Jenő, Nina Panieva, Andreas Henkel ş.a. A fost invitat, în repetate rânduri, în juriile unor concursuri de pian, susţinând, de asemenea, cursuri de măiestrie în ţară şi în străinătate. În prezent, este conferenţiar universitar dr. la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, studenţii clasei sale de pian fiind distinşi cu premii la concursurile din ţară şi de peste hotare. Repertoriul concertistic al lui Csíky Boldizsár, prezentat deja cu orchestrele din ţară şi din străinătate, include opusuri pianistice, esenţiale, aparţinând unor vaste arii stilistice, de la baroc până la opere contemporane.