O veste - "poveste" Joi, 17 iulie, miezul lunii lui Cuptor - acolo, la Girişu de Criş - mirosea, parcă, a pâine caldă, stâmpărată cu apă de izvor. Trecusem - în drum spre manifestarea la care aveam să iau parte - pe lângă fostele lanuri de grâu, devenite acum mirişti ce pâlpâiau sub vipia ostenită, contrastând cu verdele întunecat, aproape violent, al porumbului. Mergeam spre un sat aşezat în coasta Crişului cel Repede - care-i împrumutase şi o parte din nume -, spre a participa la un eveniment al locului, despre care mai amintisem, cu câteva zile în urmă, ca despre o anume "minune"; şi spusesem asta nu dintr-un impuls inducând, vag, poate, excesul de zel. Ci, pentru că, într-adevăr, să auzi astăzi - în aceste vremuri când aşa-zisa tranziţie îţi sugerează o maşteră cu suflet de jivină -, să auzi, aşadar, că într-un sat românessc se va inaugura un Cămin Cultural, pare o veste venită, chiar aşa, dinspre alte tărâmuri, ale unor minuni paradoxale... Roza şi Douglas Brown & Elena Duma Acolo, la faţa locului, lume multă adunată, cei mai mulţi, desigur, în incinta Căminului Cultural, aşteptând ca oficialităţile - preşedintele Consiliului Judeţean, un deputat, directorul Direcţiei pentru Cultură şi Culte Bihor, autorităţi locale - să taie panglica inaugurală a frumosului edificiu pentru suflet şi minte. Între timp, inimoase directoare a Şcolii cu clasele I-VIII - în apropierea căreia era amplasat Căminul - dna prof. Elena Duma, îmi povestise "istoria" acestui aşezământ, care începuse, de fapt, cu 13 ani în urmă. Atunci, Ansamblul Folcloric "Bihorul" din Oradea participase la un Festival Internaţional de folclor, în "mignona" "Isle of Man" - situată cam la egală distanţă, între Anglia şi Irlanda - un teritoriu în lungime de 45 de kilometri, cu o lăţime de 15 km şi o populaţie de vreo 70.000 de locuitori. Scriam - în numărul din 15 iulie al ziarului nostru - că relaţiile prieteneşti care au înmugurit atunci, au ajuns mai apoi să înflorească, prin ajutoarele acordate Fundaţiei pentru scleroză mulptiplă din Oradea, prin reprezentantul acesteia, Marcel Moraru. Apoi, în urmă cu doi ani, soţii Roza şi Douglas Brown şi-au petrecut vacanţa la Girişu de Criş, vreme în care au vizitat şi şcoala din localitate, întrebând-o pe directoare cu ce-ar putea să ajute şcoala girişană. Elena Duma le-a spus că tare s-ar bucura - ea şi copiii - dacă Grădiniţa ar avea un spaţiu pentru joacă, dotat cu toate cele de trebuinţă, iar şcoala, o sală de festivităţi. "Isle of man"-ii au promis că vor face tot posibilul pentru ca acele dorinţe să devină realitate. 50 de tineri, Colegiul din "Isle of Man" şi Căminul Aşa se face că Roza Brown - care este şi directoarea Colegiului "King William`s" din micuţa insulă - a "mobilizat" studenţii săi, în vederea colectării banilor necesari pentru demararea lucrărilor la Giriş. Doar că promisa sală de festivităţi avea să devină Cămin Cultural, pentru întreaga obşte, având, de fapt, şi o componentă mai... specială: în sensul că, pentru cei 50 de învăţăcei ai acelui Colegiu Internaţional din îndepărtata insulă, edificiul cultural înălţat la Girişu de Criş avea să constituie o probă a examenului terminal, pentru absolvirea acelei instituţii de învăţământ. Ei au adunat banii - echivalentul a 1.200.000.000 lei, la care s-au mai adăugat apoi şi cele 200.000.000 de la bugetul administraţiei locale -, ei au făcut proiectul, apoi, au ajutat la înălţarea clădirii. Ba, mai mult, au lucrat la finisajele interioare - alături de muncitorii firmei "Flodor" din Oradea - şi tot ei au montat instalaţiile electrice, cele de sonorizare, şi au făcut şi scena. Au fost cazaţi la familii din sat, în primul rând, pentru a cunoaşte modul de trai şi obiceiurile - cu specificul lor autentic, bihorean - acestora. Pentru eventuala curiozitate a cititorilor noştri, vom mai spune că această "fărâmă" de pământ, cu ai săi oameni inimoşi, are administraţie autonomă, parlament propriu, drapel propriu etc.; şi că, la acel Colegiu "King William`s" studiază tineri din mai multe ţări ale lumii, ca un fel de premisă, poate, la ceea ce se va înţelege prin mult vehiculatele concepte de globalism - apropiere - comunicare. Bucurie mare, şi-o... mică întrebare! Dar, să revin la inaugurarea aşezământului cultural, la momentul tăierii panglicii tricolore de către oficialităţi, sub drapele fâlfâind, ale României, respectiv "Isle of Man". Au vorbit apoi despre eveniment oficialităţi judeţene şi locale - primarul Andrei Tifor -, Roza şi Douglas Brown, reprezentanţi ai tinerilor comunei şi ai celor 50 de strudenţi veniţi de peste mări şi ţări. Au fost momente de efuziune şi bucurie, de exuberanţe şi speranţă. A urmat un frumos program artistic, susţinut de Ansamblul "Bihorul" şi de cantautorul Florian Chelu şi fiica sa - din partea gazdelor - şi de câţiva tineri de la oaspeţi. S-a cântat şi s-a dansat până târziu, în numele Binelui, al Frumosului şi al Speranţei. Am vrut să închei aceste însemnări sub semnul optimismului, dar greu îmi vine să-mi reprim o... mică întrebare: Vor avea, oare, grijă girişenii, cu mic cu mare - adică, administraţia locală, apărătorii ordinii şi legii etc. - de edificiul cultural inaugurat joi, 17 iulie 2003? Să sperăm că da. Vom reveni, poate, peste un an.