Sala Mare a Tetrului Regina Maria a găzduit vineri, de la ora 19.00, spectacolul Rosto, după I.L. Caragiale, o producție a Teatrului Act, în regia lui Alexandru Dabija. Spectacolul a fost urmat de o discuție liberă cu Marcel Iureș și George Banu, moderată de redactorul șef al revistei Dilema Veche, Sever Voinescu.

Spectacolul „Rosto” are la bază o dramatizare realizată de Alexandru Dabija, care pune în legătură fragmente din mai multe schițe ale lui I.L. Caragiale. Tema centrală în jurul cărora au gravitat schițele alese a fost învățământul, dorința regizorului fiind aceea de a ne arăta cât de actual rămâne Caragiale în lumea noastră. Spectatorii au putut identifica în personaje, tema școlii văzută ca o persecuție, deloc amuzantă pentru cei care o îndură, sau tema școlii ca un loc în care cinismul se combină cu ipocrizia într-un amestec de relativism balcanic în opoziție cu idealul meritocrației.

Alături de Marcel Iureș, Dan Rădulescu și Ionuț Toader au fost la înălțime, jocul lor scenic ducând mereu spectatorul spre absurdul lui Eugen Ionescu. Despre acest absurd s-a discutat și după spectacol, pe scenă urcând, alături de Marcel Iureș, Sever Voinescu și George Banu.

„Râsul lui Caragiale este un râs de luciditate, un râs absurd. Eugen Ionescu a fost cel mai bun cititor al lui Caragiale. Spre deosebire de Ionescu, râsul lui Caragiale nu este străin vieții. Comicul lui este la granița dintre comicul vechi, de situație și comicul nou, cel al absurdului. Toată opera lui Caragiale poate fi privită ca o sinteză a tipurilor de comic”, a spus George Banu, care a fost completat de Marcel Iureș: „Ceea ce se poate desprinde și din schițele alese în această seară, dar și din modul în care a gândit scriitorul, trebuie să fii crud ca să fii bun. Caragiale a fost crud cu poporul român pentru că l-a iubit. Caragiale este un Molière recent”. George Banu a încercat apoi să pună în context opera lui Molière, subliniind că aparține unei alte lumi, unei societăți cu valori clare și o structură oarecum stabilă, în timp ce Caragiale anticipează tranziția prin care va trece România, combinând nobilimea cu berăria și arătând o societate în care mitocănia se combină cu politețea și prostia cu valoarea.  

„Dacă veți citi opera și viața lui, veți înțelege că Caragiale nu s-a gândit la caricaturizare și nici nu e moralist cum e Molière. El doar pune realitatea sub lupă. Cred că cei care îl predau ar trebui să facă mai multe eforturi pentru a-l explica elevilor pentru că, dacă ajungi să îl înțelegi, nu ai cum să nu îl consideri o comoară. Pe Caragiale să nu-l dușmănim, că ne-a vrut binele!”, a spus Marcel Iureș.

Există însă o inadecvare evidentă între realitatea lumii lui Caragiale și realitățile lumii noastre, iar realitățile lumii noastre au nevoie de alte mijloace de prezentare. „Trăim cu Caragiale așa cum am trăi cu o doctorie, dar în lumea noastră pare că avem nevoie de o doctorie mai puternică”, a mai spus Marcel Iureș care s-a declarat optimist, subliniind că lucrurile se chimbă și evoluează în bine în România. Concluzia a tras-o, la final, George Banu: „Caragiale are o calitate pe care nu o întâlnim la mulți autori. Este filosofic fără să fie filosof”.    

Spectacolul „Rosto”, și conferința de după, a fost al doilea episod din cele trei ale Conferințelor Dilema Veche. Acestea au început joi, 5 mai, cu două conferințe și o lansare de carte găzduite de Sinagoga Sion. Psihologul, cercetătorul și rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Daniel David, a deschis evenimentul cu prezentarea „Au românii umor? Elemente de psihologie a umorului”.  

Sâmbătă, 7 mai, de la ora 19.00, publicul a explorat umorul lui Creangă, prin intermediul spectacolului Moș Nichifor, după Ion Creangă, o producție a Teatrului Act, în regia lui Alexandru Dabija, cu Marcel Iureș și Ruxandra Maniu.

Găzduite în premieră la Oradea, Conferințele Dilema Veche au avut ca temă centrală Comedia Lumii. Conferințele sunt un proiect inițiat de Grupul pentru Management și Mediere Culturală (GMMC) și au fost organizat împreună cu revista Dilema veche, Primăria Municipiului Oradea și APTOR. Partenerii locali ai evenimentului au fost Teatrul Regina Maria și Oradea Heritage.