Recent a apărut la Editura Universității din Oradea, în excepționale condiții grafice, cartea doamnei profesoare Mariana Lazăr Dvorzsik, Personaje biblice în configurații literare. Cartea are la bază o teză de doctorat susținută cu succes la Școala Doctorală a Facultății de Litere din Oradea, pe care am avut plăcerea s-o coordonez.  

În prima parte a lucrării se explică pe rând, comparativ și contrastiv, conceptele operatorii de literatură biblică - literatură laică, personaj biblic - personaj literar, sacru - profan, pe care autoarea le nuanțează și le asumă în spiritul operelor analizate. Cel de-al doilea capitol, Biblia - cartea sacră a umanității, este marea pasiune a autoarei, pentru că profesoara Mariana Lazăr Dvorzsik nu crede doar formal în Dumnezeu, ci este convinsă că El există și se comportă ca atare în toate împrejurările vieții. Concluzia celor două capitole este în favoarea distincției sacru-profan, de mare importanță ideologică, general-culturală. Biblia, Vechiul și Noul Testament, literatura biblică, personajele biblice au o valoare absolută, prototipică, modelatoare. Adevărul biblic este inerant, infailibil, nu poate da greș, incompatibil cu orice ulterioară complinire. Adevărul omenesc este relativ și subiectiv, variabil în timp și spațiu, de la popor la popor, de la individ la individ, scriitor laic la scriitor laic. 

Din mulțimea greu de numărat, autoarea alege șapte personaje biblice, mai exact șapte grupări de personaje, pe familii, seminții, popoare. Cifra, întâmplător sau nu, este una cabalistică, doctrină mistică, ezoterică a mozaismului, conform căreia la baza tuturor lucrurilor stau cifrele și literele care trebuie doar descifrate. Cele șapte capitole de analize literare au capacitatea performantă de a cuprinde întreaga experiență de viață a omenirii de la cuplul primordial la contemporaneitate.

Criteriul de selecție al personajelor biblice în configurații literare este unul cronologic și paradigmatic, de model pentru omenirea care l-a urmat. Primul capitol, în ordinea celor șapte personaje sau grupări de personaje analizate, nu putea fi consacrat decât chipului Domnului Isus Cristos, singurul de dublă natură, dumnezeiască și omenească, în trei ipostaze, așa cum apare El în romanul scriitorului grec Nikos Kazantzakis, Hristos răstignit a doua oară, și în poeziile lui Vasile Voiculescu, În grădina Ghetsemani și Pe cruce. Al doilea capitol îi prezintă pe Adam și Eva în creația literară a lui John Milton (Paradisul pierdut) și Imre Madách (Tragedia omului). Primii oameni alcătuiesc cuplul primordial sau prima familie, dar familia are de regulă și descendenți, de aceea e bine să-i numim protopărinți. Abia după nașterea lui Cain și Abel se formează prima familie sau prima seminție omenească, care, nu întâmplător, își găsește expresie literară potrivită în scrierile a doi romantici: G. G. Byron (poemul dramatic Cain) și Victor Hugo (poemul Conștiința din epopeea Legenda secolelor), analizați în capitolul trei. Capitolul următor, al patrulea, îi prezintă pe primii patriarhi, mai exact capii de familie și conducători spirituali ai poporului evreu, Avraam, Isaac și Iacov, în speță Iosif și frații săi, fiul lui Iacov, numit și Israel, așa cum apare el în tetralogia omonimă a lui Thomas Mann (Iosif și frații săi). Din seminția primilor patriarhi, Dumnezeu Și-a ales un mesager direct, pe Moise, care-i va scoate pe evrei din robia egipteană și-i va conduce spre Canaan, Țara Făgăduinței, așa cum apare în poemul Moise, de Alfred de Vigny, analizat în capitolul al cincilea. Din categoria personajelor biblice nu putea lipsi regele David prezentat prin prisma romanului scriitorului german Stefan Heym, în Relatare despre regele David, din capitolul următor, al șaselea. Ultimul capitol, al șaptelea, prezintă tribulațiile profetului mărunt Iona, pentru a aduce personajul biblic în contemporaneitatea filozofică de astăzi, așa cum procedează Marin Sorescu în piesa cu același nume Iona.

Pe tot parcursul ei cartea urmărește aproape cu obstinație modalitățile de transfigurare artistică particulară a imaginarului biblic, mai precis a conceptului de personaj biblic, cu o precaută punere în gardă că personajul biblic este unul diferit de oricare altul, el fiind o persoană reală, în carne și oase cum se spune, nu simplă ființă imaginară, de hârtie. Tocmai de aceea începe cu ceea ce Biblia are particular, prin ce anume se deosebește de oricare altă operă umană ea având pecetea geniului divin. Decelăm apoi și apreciem o adevărată fervoare a analizei literare metodice, detaliată în nădejdea ca textul literar să-și dezvăluie dedesubturile biblice sau felul în care autorii acestora au ajuns să înțeleagă și să recreeze textul sacru de la care au pornit. Aceasta este miza cea mare a lucrării: în ce măsură un scriitor sau altul a avut capacitatea de a rezona cu textul canonic și apoi talentul, inspirația, flerul să-l recreeze dintr-un unghi nou, inedit, ce-i drept, dar adesea păstrând ceva din parfumul lui unic (uneori chiar potențându-i aroma), aducând la suprafață o parte din multitudinea de semnificații genuine, adesea subliminale ale textului inspirator. 

Autoarea recunoaște și admite trei atitudini scriitoricești față de textul biblic: de aservire (în sens pozitiv), adică de ascultare reverențioasă; de tratare neutră, oarecum indiferentă; și negativă, de neconsiderare sau ignorare a semnificațiilor biblice.

Așadar, Personaje biblice în configurații literare reprezintă un studiu util, bazat pe o documentare amplă care se caracterizează prin rigoare analitică, tact interpretativ și printr-o viziune limpede, clară, nuanțată asupra raporturilor dintre textul biblic și cel literar. De asemenea se cuvine a sublinia eleganța frazării, stilul elevat, care se mulează adesea pe pliurile textelor literare pentru a aduce la suprafață esența acestora, ceea ce au ele definitoriu.

Nu în ultimul rând, menționăm curajul autoarei de a înfrunta inerția unor opinii demult încetățenite în ceea ce privește profilul caracterial al personajului biblic (fie acesta Adam sau Cain, Iosif, Moise ori David etc.), de a afirma contrariul, chiar dacă aparțin unor cercetători de renume în domeniu, aducând argumente plauzibile în favoarea propriei opinii, argumente susținute cu dovezi temeinice preluate din textele abordate.

Cititorii amatori de literatură pe teme religioase au din acest moment la dispoziție cartea profesoarei Mariana Lazăr Dvorzsik ca un fel de îndreptar de opinii personale, nuanțatoare, bazate pe o solidă cultură teologică și literară și pe credința nestrămutată a existenței lui Dumnezeu.