De curând, la Editura Școala ardeleană de poezie, Cluj-Napoca, 2025, a apărut cartea poetului și avocatului Pașcu Balaci, Noul Testament relevat prin 365 de sonete. Cartea urmează să fie lansată public de ziua de naștere a autorului. Vasile Alecsandri avea suficiente motive și argumente ca în Prefață la Balade populare ale românilor să scrie că „Românul s-a născut poet”. Pașcu Balaci s-a născut poet, deci autentic român, iar om de știință, avocat s-a făcut prin muncă asiduă și studiu intens. Pașcu Balaci este membru al Uniunii Scriitorilor din România. De câțiva ani conduce cu succes Cenaclul literar „B. Șt. Delavrancea” al Baroului de avocatură din Oradea.

Înainte de a prezenta pe scurt așa cum se obișnuiește într-o recenzie, pornind de la titlul cărții, e bine să facem o separație necesară între poezia religioasă și poezia pe teme religioase. Poezia religioasă îl are ca obiect pe Dumnezeu, mai exact Cuvântul lui Dumnezeu așa cum apare el în Vechiul și Noul Testament. Poezia religioasă e scrisă mai ales de teologi, cea pe teme religioase de laici, dar nu eretici și nici atei, așa cum a fost timp de 30 de ani genialul fizician  Isaac Newton, până când după ce a descoperit legea atracției universale a început să creadă în Dumnezeu. Laicul, dacă ar fi să-i găsim un antonim, se opune nu credinciosului, ci teologicului. Volumul cu cele 365 de sonete beneficiază de o Prefață competentă a Preotului Ioan Chirilă și un Cuvânt de prețuire din partea Preotului Dorel Octavian Rusu. Autorul volumului fiind avocat de profesie, prefațatorul îi acordă o deplină credibilitate în „pledoaria pentru dovedirea veșniciei Cuvântului și a înveșnicirii încuvântatului”. Celălalt prefațator, Preotul Dorel Octavian Rusu, apreciază că „Fără a fi teolog în sensul propriu al cuvântului, autorul își desfășoară o vocație veritabilă de a descoperi și desluși filoanele cele mai semnificative din Cartea Cuvântului lui Dumnezeu”.                                                                                                  

Cuvântul „relevat” din titlul acestei culegeri de sonete ar dori să sugereze că autorul ei își propune să reliefeze, să scoată în evidență semnificațiile majore ale Vechiului și Noului Testament, mai ales ale Noului Testament. De altfel, după cum spunea și Fericitul Augustin, reprodus ca un fel de moto la începutul volumului: „Noul Testament în cel vechi se ascunde. Vechiul Testament în cel nou se descoperă”. Noul Testament relevat prin 365 de sonete, cifră  simbolică, câte unul pentru fiecare dintre zilele unui an, ne amintește de simbolismul numeric din Decameronul renascentistului Boccaccio, în care ni se prezintă cum în timpul ciumei din 1348 zece persoane (7 tinere și frumoase doamne și 3 cavaleri) se retrag într-o oază de plăceri dulci și senine, de dansuri și conversații, deci nu pentru a se ruga, sfidând în felul acesta sfârșitul imanent al vieții. Același simbolism numeric, dar de data aceasta cu alte semnificații, religioase, creștine, îl întâlnim la Dante în Divina comedie, cu cele trei tărâmuri extraterestre, Paradisul, Purgatoriul, Infernul, care-i așteaptă pe oameni după modul în care și-au trăit viața: cei fără de păcat, pe cale de a se pocăi și păcătoșii. Terținele din Divina comedie cu rima lor încrucișată sugerează Sfânta Treime, dar și supliciul de pe cruce al Mântuitorului nostru Iisus Hristos. 

Calitatea esențială a acestor sonete este proprietatea termenilor, selecția și potrivirea cuvintelor potrivite la locul potrivit. Autorul dă dovadă de o vastă cultură biblică, lingvistică, etimologică. Se pare că stăpânește bine limbile clasice greaca și latina, îndrăznim să credem chiar ebraica. Acolo unde cuvântul este străin, învechit, istorist sau arhaic se explică în subsolul paginii. Ca să alcătuiască aceste sonete autorul avea nevoie de o documentare solidă, dacă se poate la fața locului, așa cum se întâmplă în majoritatea scrierilor sale. După propriile mărturisiri, ocazia s-a ivit cu prilejul unui pelerinaj cu credincioși bihoreni între 8-15 noiembrie 2022 în Țara Sfântă, sub oblăduirea preoților Pașca Ciprian, Mureșan Violin și Pintea Romulus Cosmin. S-a trecut astfel prin provincii istorice, edificii religioase, cetăți, temple, sinagogi, mai mult pe jos, per pedes apostolorum (pe jos ca apostolii), meniți să răspândească adevărurile biblice. Pelerinii au vizitat, printre altele, Israelul (Vechiul Canaan), cu capitala la Ierusalim, Iudeea, Marea Moartă sau Marea Sărată, cea mai de jos mare din lume, neprielnică viețuitoarelor mării, nici măcar unui monstru marin ca Levitan, urmele cetăților Sodoma și Gomora, la sud de Marea Moartă, distruse de Dumnezeu pentru homosexualitate, Ceatea Sfântă Betleem, locul de  naștere a lui Iisus din Nazaret. Numele de Levitan, monstru sau balenă marină, nu are nimic comun cu Levi, nume propriu evreiesc sau nume de preot la israelieni, iar levitația este o pretinsă putere magică de a lipsi lucrurile de gravitație și de a le face să zboare.  

Aproape toate sonetele lui Pașcu Balaci sunt însoțite de un fel de addenda, adăugiri sau comentarii, mai scurte sau mai lungi, la versetele biblice din care sunt inspirate, ceea ce dovedește o cultură enciclopedică, biblică, istorică, cultural-științifică a autorului.                              

Sonetul, știe toată lumea, este o formă fixă de poezie, alcătuită din două catrene cu rima îmbrățișată și două terține cu rima liberă, ultimul vers fiind de regulă o concluzie. Fără să exagerăm, dar suntem de părere că Pașcu Balaci apropie foarte mult de perfecțiune sonetul românesc. Cele două catrene au o rimă îmbrățișată, iar terținele, ultimele șase versuri, preferă o rimă încrucișată, inspirată probabil de Divina comedie a lui Dante, pentru a sugera, fiind vorba de o poezie religioasă, supliciul de pe cruce al Mântuitorului nostru Iisus Hristos.