Recent a apărut la Editura Neverland din București a doua ediție a cărții profesorului Paul Magheru Primăvara de la Praga. Ghid politic, cultural și turistic. Cartea poate fi comandată pe site-ul https://www.ujmag.ro/beletristica/primavara-la-praga-ghid-politic-cultural-si-turistic.

Cartea domnului profesor Paul Magheru, un adevărat caleidoscop istoric, literar și socio-cultural, se construiește pe pilonii a două evenimente din istoria nu foarte îndepărtată a poporului ceh și slovac, rememorate de autor, care le-a trăit intens, în chiar vâltoarea acelor vremuri, și anume revoluția din 1968, reprimată violent de sovietici, și cea din 1989, mai pașnică, făurită de un regim cu față umană, numită metaforic „de catifea”.

Ideea scrierii acestei cărți – așa cum aflăm în debutul ei – i-a venit autorului în urma Seminarului Internațional organizat de Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România și Universitatea din Oradea, la 16 noiembrie 2018, care a marcat sub forma unei manifestări științifice cei 50 de ani care au trecut de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia, cu excepția notabilă a României. La Seminarul amintit, profesorul Paul Magheru a prezentat o comunicare despre relațiile empatetice româno-cehoslovace, inspirată de propria sa experiență de lector de limba și literatura română la Universitatea „J. A. Komensky” din Bratislava, în ultimii șapte ani înainte de căderea comunismului, și de profesor invitat la Universitatea din Brno și Universitatea Carolină din Praga. Referenți științifici sunt cunoscutul istoric prof. univ. dr. Gabriel Moisa și profesorul drd. Adrian Miroslav Merka, președintele Uniunii Democratice a Slovacilor și Cehilor din România, care semnează și Prefața.

Memorialul, foarte original în felul său, cuprinde 11 capitole, începând cu prezentarea celor două evenimente cardinale, unite de aceeași axă comună de la Primăvara pragheză la Revoluția de catifea, sub genericul Relații empatetice româno-cehoslovace. Autorul face de la început o nuanțare necesară între empatie sau intropatie și simpatie, considerând că relațiile româno-cehoslovace sunt de natură empatetică, adică au capacitatea de a se identifica afectiv cu altcineva, cu o altă persoană, un grup social, o națiune, în condiții social-economice, istorice, geografice asemănătoare.

În contextul și sub pretextul relatării evenimentelor istorice menționate, autorul ne prezintă cu date istorice și culturale fascinante o provincie mai puțin cunoscută, Moravia, situată între Cehia și Slovacia, un fel de Mesopotamie cehoslovacă în care s-a format primul stat moravian al slavilor de apus, în anul 830. Dominantele orașelor moraviene, Brno, Olomuc, Ostrava, sunt puse sub semnul emblematic al Pajurii moraviene, însoțite de imagini relevante, la fel ca întregul cuprins al cărții.

Un alt capitol de mare interes pentru cititorul român este cel despre vechii daci și unele comunități valahe care s-au răspândit și au lăsat urme până pe teritoriul Slovaciei și Moraviei. Pornind de la un articol despre problema dacilor în Slovacia, scris de istoricul slovac Alexander Avenarius, redat în traducere, profesorul Paul Magheru face un comentariu erudit din perspectiva filologului și cărturarului român, căruia nu-i sunt străine nici evenimente mai îndepărtate ale istoriei propriului său popor.

Cu aceste precedente este prezentată în continuare situația limbii române ca punte a prieteniei în Universități din Cehoslovacia. Trebuie spus că, încă din 1882, Universitatea din Praga a fost a cincea universitate europeană, după cele din Petrograd, Torino, Budapesta și Viena, în care se preda limba română. Au urmat apoi Universitățile din Brno și Bratislava. În aceeași ordine a relațiilor empatetice româno-cehoslovace de-a lungul timpului, cele mai reprezentative personalități istorico-culturale se consideră a fi J. A. Komensky – învățătorul popoarelor, Nicolaus Olahus – organizatorul învățământului în Slovacia, Svetozar Hurban Vajansky – prieten al unioniștilor români, preoți vrednici de amintire Josef Kozacek și episcopul Ipoly Arnold Stummer, ambii înmormântați în Catedrala Romană-Catolică din Oradea. De remarcat că, în condiții favorabile, ca lector de limbă și cultură română în Cehoslovacia, autorul memoriilor a pornit per pedes pe urmele acestor personalități, a vizitat case memoriale, muzee, edificii, a adunat materiale pe care parțial le-a reprodus în această carte de amintiri. Memorialul Primăvara de la Praga se încheie cu o descriere elevată, specializată, riguros estetică a stilurilor arhitecturale ale Pragăi, care ar putea să-i intereseze pe amatorii de turism cultural, ca de altfel pe toți cititorii de confesiuni sincere și utile.

Prezenta carte este o formidabilă probă de erudiție și virtuozitate culturală pe care profesorul Paul Magheru ne-o dăruiește cu generozitatea-i cunoscută. Acest dar livresc pe care ni-l face împlinește cu asupră măsură ambele condiții puse de Horațiu unei producții literare: „Aut prodesse, aut delectare” (Ori să ne fie de folos, ori să ne desfete). Deși nu și-a propus să fie în primul rând o carte de literatură, acest volum de memorii are reale virtuți literare, dar și mai mari de învățătură, iar subsemnatul, ca simplu cititor, o recomand cu multă căldură atât pentru plăcerea lecturii, cât și pentru folosul minții.

Lector univ.dr. Orlando BALAȘ