„Richard III” a avut premiera la Teatrul Regina Maria din Oradea, cu Petre Ghimbăşan în rol principal. Spectacolul se joacă și în 24 aprilie, la Sala Mare, însă biletele s-au epuizat deja.

Trupa Iosif Vulcan a Teatrului Regina Maria a prezentat sâmbătă, 5 aprilie, și duminică, 6 aprilie, premiera spectacolului Richard III, cu inserții din „Henric VI”, de William Shakespeare, traducerea de Horia Gîrbea, versiunea scenică de Alexandra Felseghi și Andrei Măjeri.

Distribuția este formată din actorii Trupei Iosif Vulcan: Petre Ghimbășan, Răzvan Vicoveanu, Richard Balint, Denisa Vlad, Alina Leonte, Corina Cernea, Ioana Dragoș Gajdó și Cosmin Petruț, respectiv tinerii Robert Balint și Luca Bran.

Din echipa de creație artistică fac parte: Andrei Măjeri (câștigător în 2024 al Premiului UNITER pentru Cea mai bună regie pentru spectacolul „Cine l-a ucis pe tata?” și al Premiului pentru Cea mai bună piesă, oferit de Uniunea Scriitorilor, filiala București - Dramaturgie pentru „God of the Gaps”), Adrian Balcău, Adrian Piciorea (nominalizat în 2024 și 2025 la Premiul UNITER pentru Cea mai bună muzică originală și sound design pentru spectacolele „(R)evoluţie. Ghid de supraviețuire în secolul XXI” și „Prima Facie”), Hunor Varga, Andrei Cozlac (câștigător în 2020 al Premiului Special UNITER pentru video design în teatru și în 2022 Premiul UNITER pentru Creativitatea video designului și mapping-ului pentru spectacolul „Plugarul și Moartea”), Sabina Reus și Ovidiu Iloc.

„Acest text e un manual de ascensiune a dictaturii în societate, exemplificând meticulos tropii tiraniei, e o piesă-peisaj despre dictatori deghizați în salvatori. Richard, prodigios criminal, narcisist și violent, dezlănțuie un mecanism al terorii. Astfel, non-eroul devine, pentru o vreme, conducător. Ca și acum, poate peste o sută sau o mie de ani, Richard se va înfățișa în continuare în fața spectatorilor, explicându-le pas cu pas formele corupției din propria lor realitate. Iar spectatorii vor urmări cu sufletul la gură toate faptele de care au fost avertizați și nu vor face nimic. Își vor promite, poate, că derapajele pe care le trăiesc nu se vor mai repeta. Iată de ce am ales să imaginăm un univers scenic nedefinit temporal”, transmit Alexandra Felseghi și Andrei Măjeri.

Potrivit acestora, montarea e construită în jurul momentelor fluide mixate cu neomedievalism, reconfigurări ale dinamicii trupei orădene, staze și revelații.

„De-a lungul repetițiilor, ne-am pus întrebarea: e oare posibil ca statele suverane să dispară, înlocuite fiind de o lume guvernată de vreun echivalent modern al politicilor Evului Mediu vest european? Nostalgia esteticilor medievale (în maxim trend în modă, film și teatru) profețește chiar asta, ca un indice al insatisfacției omului contemporan față de viața pe care o duce”, menționează Alexandra Felseghi și Andrei Măjeri, cei care semnează versiunea scenică de la Oradea.

Foto: Remus TODERICI