Atâta timp cât tinerii vor citi poezii semnate de Eminescu, iar în sufletele lor va înmuguri iubirea, Poezia nu va muri niciodată...

Este crezul Sabinei Măduța, o autoare consacrată care, prin poeziile sale, se destăinuie pe sine însăși. Pornind de la o profesie nobilă, cea de asistent medical, după ce a depus Jurământul lui Hipocrate, Sabina Măduța adaugă şi o terapie a sufletului, scriind parcă cu propria viață. Cea de-a șasea carte a autoarei, ,,Niciodată liman”, ediția a II-a, le adună pe toate celelalte într-un volum selectiv. În prefaţa volumului, scriitoarea şi criticul literar Cezarina Adamescu, membră a Uniunii Scriitorilor din România, prezintă poezia Sabinei Măduţa ca fiind: „o poezie a tainei, a tihnei şi a nostalgiilor fără cusur”.

„Poezia ei se măsoară nu în metafore, nu în epitete şi alte figuri de expresie stilistică, nici prin anotimpuri, ci doar prin urme de cuie lăsate în carne şi-n sânge. De ce scrie autorul cu propria viaţă, aşa cum a spus Nichita, „cu sine însuşi” – scriere pe care a numit-o Hemografia? Fiindcă ea şi-a lăsat amprenta adânc în sufletul autoarei şi încearcă să pătrundă şi fibrele sufleteşti ale cititorului însetat de frumos, cu aceeaşi putere de pătrundere subtilă, nuanţată, unică în peisajul liricii actuale. Cu o viziune de largă pespectivă asupra vieţii şi morţii, Sabina Măduţa e conştientă de menirea ei şi a cuvintelor zămislite în orele de încercări, când poate răcori frunţile dogorâte de arşiţă şi alina durerea celor ce înfruntă suferinţa. Aceasta este, de fapt, menirea taumaturgică a poeziei”, scrie Cezarina Adamescu.

Sabina Măduța s-a născut la 3 martie 1937, în satul Gepiş, comuna Lăzăreni, Bihor. Este absolventă a Şcolii Medii Tehnice Medicale din Oradea şi a Institutului Pedagogic din Bucureşti, unde se stabileşte. Revine la Oradea, după pensionare, la chemarea părinților bolnavi. Publică poezie şi eseuri din anul 1984, iar în anul 1994 înfiinţează editura Florile Dalbe, editând scriitori importanţi ca Valeriu Anania, Panait Istrati, Lena Constante etc. Este membră a Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România din anul 1991. De asemenea, este membră şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din 2007.

Volumul ,,Niciodată liman”, ediția a II-a, a văzut lumina tiparului la Editura Primus din Oradea. Cartea este închinată memoriei mamei sale, Măduța Pater Floarea, ființa cea mai dragă din univers, care i-a transmis dragostea de poezie și de Dumnezeu.

„Mama mi-a transmis dragostea de poezie și de Dumnezeu. Ea ne recita mereu din ,,Psalmii” lui David, pe care-i știa aproape pe de rost. Dar n-am renunțat la lectură și am continuat să scriu jurnale, zeci de caiete pline cu întâmplări banale pentru alții, dar importante pentru mine. Părăsisem Bucureștiul, mica mea garsonieră, editura proprie - ,,Florile Dalbe” și cenaclurile bucureștene, însă nu regretam nimic...”, ne mărturisește Sabina Măduța.

Luceferii poeziei românești - Mihai Eminescu și Vasile Voiculescu – i-au fost mentori spirituali de-a lungul vieții.

,,O devotată și totală cunoscătoare a poeziei lui V.Voiculescu, Sabina Măduța retrăiește în spiritul maestrului, fără a-l imita. Nici nu ar fi posibil. Însă a scrie poezie sub adierea spiritului lui Vasile Voiculescu este o dovadă de talent și meșteșug distanțat”, sublinia profesorul Valeriu Filimon.

S-a scris mult despre cărțile domniei sale, adevărate cronici, semnate de nume de prestigiu. Volumul „Niciodată liman” este o carte frumoasă prin grafica deosebită, dar este şi o carte consistentă prin conţinutul său poetic.

Ce o inspiră pe Sabina Măduța?

„Inspirația e ca iubirea, vine când vrea ea și pleacă tot așa! Poeziile adunate aici s-au scris singure de-a lungul anilor, fiind inspirată în momentele de grație, având în memorie lectura sutelor de volume alese de poezie și proză și, mai ales, întâmplările bune și rele care nu m-au ocolit nici pe mine într-o viață de om...”, a conchis interlocutoarea noastră.