Scriitoarea Ioana Precup îşi lansează un nou volum, intitulat „Mai presus de zăpezi”, vineri, 26 octombrie, la Sala Florica Ungur, de la ora 17.00. Prefaţa volumului a fost semnată de scriitoarea prof. Paraschiva Cărbunar.

„Generații de strămoși țărani au dat oameni deosebit de înzestrați în toate domeniile, care prin exemplul lor de viață, prin muncă și demnitate, prin opera și conștiința lor au ținut neamul neîntinat. Din această lume străveche, s-a născut și s-a nutrit ființa neamului nostru, păstrând și purtând valorile ancestrale, prin oameni înzestrați (…) Timpul, dimensiunile timpului și respirația lui se recunosc în creație, în versuri, în pagini de valoare, din care constatăm că, după o viață de trudă, omul e capabil de mari performanțe, minunându-ne de puterea ființei umane, de a aduce prin opera de creație bucuria în sufletul semenilor. Copila care poartă în suflet frământările anilor dificili și apoi scriitoarea Ioana Precup, cu conștiință scriitoricească, ar spune parcă: „Toate lucrurile, o preaiubiților, sunt focuri care ard”. Opera unui scriitor lasă urme adânci în conștiința noastră, în tot ce avem mai adânc omenesc în noi. Poeta Ioana Precup păstrează, ca într-un muzeu imaginar, amintirea celor dragi care s-au dus și care au însoțit-o pe drumul copilăriei și al devenirii sale, modelându-i sufletul: „La adierea unei voci sublime am tresărit ... Era vocea mamei”. Opera poetei poartă un mesaj nobil, contribuind la edificarea morală a cititorului, care impune și este un imperativ al timpului: Drumul spre leagănul veșniciei, Orfanul, Zâna grâului, Dansul înserării, În genunchi la umbra Crucii.

Pasiunea scriitoarei izvorăște din atitudinea etică a conștiinței creatoare. Ioana Precup a ales un drum al Adevărului și Frumosului atât de responsabil, prin frumusețea scrisului, crez poetic, cântec, meșteșug, îmbogățind, alături de surorile sale Marioara și Ana, precum și de părințI, patrimoniul spiritual-cultural al Năsăudului și al neamului nostru.

Știind că poezia își are locul și rolul său special în lume, poeta crede în puterea lăuntrică a unui neam, putere care sudează energiile viitorului. Nu degeaba se zice că „datorită poeziei, omul ocupă locul pe care-l ocupă în lume”. „Pe noi ne-a făcut poeți înainte de a vedea lumina zilei, și ne-a menit destinul poetic Eminescu” (…)

Iar despre poet ce se spune? Poetul trebuie să fie lumină, gând și spadă.

Cărțile pe care Ioana Precup și-a pus semnătura vor trăi în conștiința celor mulți, având o puternică vibrație umană „Când astrul zilei apune/ Culeg gândurile bune/ Și le torc în rugăciune/ Să picure peste lume!”. Creația Ioanei Precup este concepută sub semnul talentului, cinstei, sincerității, în care redescoperim vârstele omului, sentimentele, istoria, țara, sacrificiile și culorile ei, influențând conștiințele, înnobilându-le.

Poeta Ioana Precup poartă amprenta sufletească a poporului din care a purces, aducând contribuții prețioase de mare diversitate în creație (poezie, proză, teatru), înțelegând durerile și bucuriile omenești, redându-le prin mijloace de expresie, păstrând nota de originalitate și autenticitate. Dacă „În căutarea timpului pierdut” a lui Proust, timpul se asociază cu durata universului interior, atunci viața scriitorului, cu lumini și umbre, poate fi cuprinsă într-o carte? Cartea Ioanei Precup „Mai presus de zăpezi”, alături de celelalte cărți, reprezintă cuprinderea nuanțată a existenței, posedând resorturi nebănuite, fiind o emblemă în oglinda vremii, o adevărată profesiune de credință. „Cărțile mele-nflorite/ Din iubire, dor și har/ Tată, ți le-aduc ofrandă/ Pe-al Cuvântului altar.”

Inima Ioanei Precup, cu zvâcniri creatoare, poartă în ea melancolia meditativă, sentimentul de dor, nostalgia locurilor dragi ale copilăriei și tinereții sale, bogăția desenelor de pe cusăturile populare românești, prin corespondență permanentă cu peisajele obârșiei sale - Țara Năsăudului și oamenii satului Leșu.

Ioana Precup este asemeni unei păsări, care, cu blândețea aripilor sale, conduce stolul de păsări spre zarea însorită, estompând urma durerii, prin dâra de lumină, strecurată în sufletul celor care continuă să zboare spre zarea însorită, lăsând în urma lor lumină.

Este o poetă a eticului, dornică să sporească valoarea vieții, frumusețea și sensul ei, vibrația versului ei contopindu-se cu vibrația cititorului, exprimând sensibilitatea sufletului său în forme estetice. Prin scrierile sale Ioana Precup a rămas ancorată în universul său etnic, amintindu-ne de cântecul din vatra satului tradițional, de oamenii Leșului, de bătrânii satului, al căror pas în dans zvâcnește  ca o inimă cu bătăi impetuoase.

Recheamă crâmpeie dintr-un univers dispărut pentru câteva clipe efemere, deslușind în ele rostul modelului popular și codul etic al creatorului - Mai presus de zăpezi.

Frumusețea versurilor ei a lăsat urme adânci în aluatul sufletesc al elevilor de la Cercul de Ecologie-Folclor muzical de la Clubul elevilor Salonta - filiala Tinca, pe care l-am condus în activitatea mea didactică (vol. „Doamne, binecuvânteaz㔺i „Zâna gâului”).

Ca o mângâiere te înlănțuie cuvântul poetei prin puritatea și adâncimea lui, prin freamătul de nostalgie, emanând parfumul particular al pământului reavăn, ce poartă în el rădăcina sfântă a binelui, brăzdând relieful sufletului său, hrănit din seva națională spirituală a neamului nostru. Asemeni rapsodului popular, care știe să aprecieze calitatea copacilor, pentru a-și construi instrumente musicale. „Dacă nu-i cântă copacul înseamnă că nu-i bun.... și să faci lemnul să cânte nu-i lucru ușor”. Poeta Ioana Precup a valorificat  filonul aurifer inepuizabil, încât simți respect, admirație și recunoștință pentru Natura și Creatorul care au dăltuit o asemenea inimă”

Prof. Paraschiva CĂRBUNAR