"Scena regizorului" din 2 octombrie l-a avut ca protagonist pe Victor Ioan Frunză, "unul dintre regizorii de marcă din teatrul românesc, cel care - în ultimele decenii - şi-a pus o amprentă de necontestat în teatrul din România". Aşa se exprima despre V.I.F. moderatorul acestei întâlniri cu publicul, criticul teatral Marian Popescu, directorul artistic şi selecţioner unic al Festivalului Teatrului Scurt de la Oradea. La întrebarea moderatorului - care a monopolizat mai bine de jumătate din timpul acordat - "De ce faci spectacole complexe şi complicate?", V.I. Frunză a răspuns: "Pentru că sunt conştient că tocmai aceasta - complexitatea - trebuie recuperată, pentru că aproape a fost sufocată de clişeul ?nu avem bani?. Deci, o spun răspicat: complexitatea şi spectaculosul fac parte din esenţa spectacolului". Venind vorba, la un moment dat, despre "compoziţia" publicului care vine în sălile de teatru, Emanoil Engel - fost director, în urmă cu decenii, al Teatrului de Stat Oradea - a făcut o schemă a sociologiei publicului: 1) Publicul efectiv de teatru, majoritar, din păcate, care vede spectacolul doar aşa, ca pe o poveste; 2) Publicul care vine spre mesajul spectacolului, aici incluzându-se şi criticii teatrali; 3) Publicul - al treilea cerculeţ concentric - marcat de mesajul spectacolului. Repartizarea procentuală ar fi respectiv: 65-70%, 20-25%, 2-5%. Iată câteva extrase din răspunsurile lui V.I.F.: "Există în teatru mai mult o atitudine executorie decât interlocutorie"; "Publicul nu vine la anumite teatre, la anumite spectacole"; "Regizorul trebuie să aibă tenacitatea de a accepta şi a aplica ideile novatoare"; "Când ştii să-ţi alegi temele, textele vin către tine"; "Directorul de scenă este cel care dă sens, direcţie unei trupe teatrale"; "Teatrul e un lucru simplu, doar noi îl complicăm"; "Arta teatrală este un domeniu al controverselor, dar şi al eşecurilor"; "Cred în ideea de construcţie teatrală"; "Preocuparea pentru actori - în formarea şi creşterea artistică a acestora - este esenţială, iar din acest punct de vedere, regia românească este foarte vinovată" etc. A fost o întâlnire fructuoasă şi agreabilă cu acest regizor "temperamental şi curajos" - cum spunea cineva - pe care, auzindu-l, simţi că în copacul tomnatec al artei teatrale româneşti înfrunzesc speranţele. Închei aceste rânduri cu o interogaţie - care poate părea unor tonţi "de un tragism în marginea penibilului": Oare vor fi învăţat ceva diriguitorii Teatrului de Stat din Oradea din aceste "scene ale regizorului"? Cât despre "publicul efectiv de teatru" (despre care vorbea dl E. Engel), fericita idee a lui Marian Popescu n-a prea avut impact la acesta. Ne-a bucurat să vedem, la Teatrul "Arcadia" - punând întrebări regizorului Frunză - un grup de tineri de la Colegiul Naţional "M. Eminescu", pe care-i văzusem, activi, la întâlnirea cu Mihai Măniuţiu. Amintim că astăzi, de la ora 12.30, Colegiul Naţional "M. Eminescu" va fi gazda întâlnirii cu Alexandru Dabija şi Marcel Iureş, iar mâine, în acelaşi loc, de la ora 12.00, oaspete al elevilor (şi nu numai) va fi îndrăgitul actor Florin Piersic jr.