"Dialoguri interioare" l-a adus în faţa publicului orădean pe maestrul Victor Rebengiuc. Considerat unul dintre cei mai mari actori în viaţă, cu peste 50 de ani de carieră în teatru şi film, actorul a acceptat să răspundă întrebărilor puse de regizorul Radu Vaida şi de spectatorii orădeni, alături de care a petrecut mai bine de două ore.

Victor Rebengiuc a câştigat şase premii UNITER, ultimul, cel de excelenţă, chiar în 2014. A jucat în peste 50 de filme, în mii de reprezentaţii scenice şi încă mai joacă. La Oradea, pe scenă, cu textul în mâini, a povestit publicului despre  "Legenda Marelui Inchizitor" (Dostoievski). Apoi şi-a jucat monologul în faţa unei săli aproape pline.  A jucat între două reprize de întrebări, cele ale regizorului Radu Vaida şi cele ale spectatorilor. A jucat aşa cum numai el ştie să o facă.  Apoi a vorbit din nou. Despre cum e să fii om şi profesionist. Şi a dezvăluit unicul secret al succesului: Să nu fii niciodată autosuficient. Altfel, mori.

"Am un frigider în care mi-am pus normalitatea şi o ţin proaspătă".

„Niciun premiu nu m-a schimbat şi nu mă schimbă. După fiecare succes am luat-o de la zero. Dacă mi-aş fi închipuit că sunt un mare artist, aş fi fost terminat. În loc să intru pe scenă şi să caut, să creez, aş fi crezut că este suficient să intru şi atât. Eu învăţ. Actoria este o meserie în care furtul este apreciat. Am învăţat de la mari regizori şi mari parteneri de scenă. Acum învăţ de la tineri. Pentru că vreau să fiu un actor mare şi cred că sunt pe drumul cel bun.  Sper să mă aproprii din ce în ce mai mult de ţelul meu. Nu există nicio formulă pentru această meserie. Îmi sunt dragi toate rolurile. Chiar şi cele pe care le-am ratat", spune Victor Rebengiuc.  Îşi aduce aminte de colegi, de filme, de vremurile pe care le-a trăit.

„Până în 1989, se făceau spectacole şi în zile de sărbătoare. Astăzi, teatrul este închis. Mi se pare trist. Teatrul al trebui să ofere spectacole în ton cu sărbătoarea. În Noaptea de Înviere, lumea se îmbrăca elegant, viziona o piesă sobră, în ton cu momentul, apoi se mergea la biserică" spune actorul.

Ilie Moromete

Categoric, publicul îl asociază pe maestru cu prototipul ţăranului român, întruchipat în personajul Ilie Moromete. Aflăm că n-a fost tocmai cel mai simplu rol. Şi nici cel mai dorit.

„Moromete a fost o problemă. Eu sunt crescut la oraş, nu mergeam la ţară nici măcar în vacanţe. Ce înseamnă ţăran? - mă întrebam. Nici acum nu ştiu răspunsul, deşi, trăind o perioadă în satul în care s-a făcut filmarea, mi-am mai schimbat percepţia. Nu am vrut rolul. M-am temut de el.  Iniţial, regizorul se gândise la Gheorghe Dinică. Bunul meu coleg era implicat însă în alte proiecte. Eu am fost soluţia de rezervă. Am fugit efectiv de pe platou, înapoi în Bucureşti.  S-au suspendat filmările, toată lumea aştepta.  Leopoldina Bălănuţă a fost cea care m-a convins să mă întorc... Îl admiram pe Moromete ca personaj literar, dar ca personaj de interpretat mi se părea din altă lume. Într-un final am decis să-l privesc ca pe un om, care are o viaţă, are probleme şi trebuie să şi le rezolve. Aşa m-am apropiat de personaj, aşa mi-am găsit interpretarea",  îşi aminteşte Rebengiuc.

Monarhistul

Curiozităţile din public sunt diverse. Ce culori preferă, ce compozitor, ce număr. Aflăm de Beethoven, de galbenul florilor de rapiţă şi de cifra 10. Apoi aflăm de ce cifra 10. Din 10 mai.

 „Sunt monarhist. Îmi iubesc regele. Pe rege l-a iubit şi în exil. Pentru că a muncit ca un rob. A fost pilot de încercare pentru a-şi susţine financiar familia. A trăit cu ce a câştigat din muncă, comuniştii nu i-au dat voie să iasă cu nimic din ţară. Monarhia a civilizat România. Vă mulţumesc că mi-aţi dat ocazia să spun asta", a spus Victor Rebengiuc

Un popor fără cultură nu există

Când era tânăr, îl deranja notorietatea. Astăzi, când s-a cazat la hotelul din Oradea, recepţionistul l-a întrebat pe ce nume are rezervată camera.

„Când eram tânăr, mi-ar fi plăcut ca un spectator care mă vede azi la teatru să nu mă recunoască mâine pe stradă. Mă deranja notorietatea. Acum m-am obişnuit. Sigur, nu sunt vreo vedetă. Nu sunt Bianca Drăguşanu. Dar sunt un actor care-şi respectă profesia şi vrea să crească constant". De durut, însă, îl doare.

"Mă simt murdărit când văd că cei care trebuie să ridice nivelul cultural se afundă în mocirla promiscuităţii. Este înjositor pentru noi. Dacă ne revoltăm, ne revoltăm individual noi, actorii, cu noi înşine. Mai mult nu facem. Cu cine să vorbim?"

Este de neiertat că pentru bani nu te gândeşti la naţia ta, la poporul ăsta care abia mai poate scoate capul în lume.  Cultura e ultima pe lista politicienilor, pentru că nu le aduce niciun folos.  Un popor, fără cultură, nu există.  Însă fibra bună a unui popor nu poate să dispară. Nu poţi să decazi la nesfârşit. Fibra bună va renaşte, aşteaptă doar momentul potrivit. Nu mai e mult, suntem aproape de ultima treaptă".