Codul de procedură fiscală stabileşte că, pentru neîndeplinirea obligaţiilor de plată principale la scadenţă, contribuabilii datorează statului după acel termen dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Regimul dobânzilor şi penalităţilor de întârziere a fost modificat la începutul anului trecut, odată cu intrarea în vigoare a noului sistem fiscal. Pe de o parte, au fost reduse valorile dobânzilor şi penalităţilor de întârziere datorate de contribuabili, pe de altă parte - au fost introduse noi penalizări de întârziere, cazul celei de nedeclarare, care poate ajunge chiar la 100% dacă sumele datorate statului provin din anumite infracţiuni. Codul de procedură fiscală defineşte dobânda, ca fiind obligația fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale principale ca urmare a neachitării la scadență, de către debitor, a obligațiilor fiscale principale. Asemeni anilor precedenţi, dobânzile se calculează şi în 2017 pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv. În ceea ce priveşte valoarea dobânzii, aceasta este în 2017 de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, acelaşi ca şi în 2016. încheiat. În ceea ce privește penalitatea de întârziere, aceasta este, conform Codului de procedură fiscală, o obligație fiscală accesorie reprezentând sancțiunea pentru neachitarea la scadență, de către debitor, a obligațiilor fiscale principale. Penalitatea de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Penalitatea de întârziere a fost micșorată, la 1 ianuarie 2016, de la valoarea de 0,02% la cea de 0,01% pe fiecare zi de întârziere, cuantum valabil şi în 2017. 

În același timp, dispozițiile din Codul de procedură fiscală introduc noutăți în ceea ce privește dobânzile și penalitățile de întârziere aplicate anumitor obligații fiscale. Mai precis, pentru diferențele de obligații fiscale stabilite prin declarații de impunere rectificative sau decizii de impunere, nu se datorează obligații fiscale accesorii în limita sumei plătite dacă, anterior stabilirii obligațiilor fiscale, debitorul a efectuat o plată, iar suma plătită nu a stins alte obligații. Aceste dispoziții se aplică și în situația în care debitorul a efectuat plata obligației fiscale, iar declarația de impunere a fost depusă ulterior efectuării plății. De precizat că actul normativ amintit include un nivel de 1% al majorărilor de întârziere pe lună sau fracţiune de lună în cazul obligaţiilor fiscale administrate de unităţilor fiscale locale.