La 1 iulie 2005, Banca Națională a României (BNR) a denominat moneda națională, leul, astfel încât 10.000 lei vechi au echivalat cu 1 leu nou. Leii vechi au avut putere circulatorie până la finele anului 2006.

Pe 1 iulie se va împlini un deceniu de la lansarea leului greu, respectiv de la tăierea a patru zerouri din coada monedei naţionale, ceea ce a marcat intrarea leului într-o valoare demnă de statutul de monedă europeană. Însă, cu toate că au trecut 10 ani de la denominare, există persoane care încă mai folosesc în limbaj "leii vechi". Aceste persoane sunt, de obicei, aceia care nu sunt extrem de prezenți în tranzacții monetare și care și-au setat obiceiurile în funcție de perioadele lor mai active (anterioare denominării). Obișnuințele oamenilor în ceea ce privește leul "greu" se modifică foarte încet, chiar şi în Europa existând cazuri unde, la mai bine de 10 ani de la adoptarea euro, încă se mai vorbește în monede naționale. Motivele pentru care BNR a trecut la denominarea monedei naționale au fost legate  de simplificarea operațiunilor monetare și de diminuarea expectațiilor inflaționiste. Din toate punctele de vedere este mai simplă operarea cu bancnote și monede cu mai puține zerouri. În ceea ce privește inflația, măsurată prin indicele prețurilor de consum, se poate observa că începând cu anul 2005 (anul denominării), aceasta a coborât de la cifre mai mari de 10%, la o singură cifră, sub 1% (valori comparabile cu mediile europene), denominarea având un efect mai degrabă psihologic decât direct asupra inflației. Denominarea a contribuit semnificativ și la obiectivul referitor la convertibilitatea monedei naționale în euro sau dolari, respectiv la așezarea monedei noastre pe repere similare cu celelalte monede din regiune. Schimbarea prin denominare este o experiență, într-adevăr limitată, dar care ne ajută la procesul de trecere la euro, având în vedere că ne aflăm pe repere monetare corecte și că populația a înțeles importanța procesului.

De la denominare încoace, multe persoane fizice, dar și persoane juridice, folosesc expresia RON chiar și pe documente oficiale, în loc de leu, numele monedei naționale. Expresia RON este o prescurtare specifică sistemului bancar internațional pentru schimbarea de reper din ROL (Romanian leu) înainte de denominare, în RON (Romanian New leu) după denominare. Datorită faptului că majoritatea băncilor românești sunt cu capital internațional, termenul RON a fost foarte uzitat, clienții băncilor comerciale l-au preluat și l-au utilizat chiar și în limbajul colocvial, astfel acesta s-a răspândit. Reamintim că leul este moneda noastră națională din anul 1867, de la ȋnceputul domniei lui Carol I. Cum a apărut denumirea de "leu"? Strămoșul leului este o monedă din argint olandeză  Löwentaler-ul (sau talerul leu), care s-a bucurat de o mare popularitate ȋn Țările Romȃne, ȋn secolul al XVII-lea devenind moneda cu cea mai intensă circulație nu numai ȋn Țările Romȃne, ci și ȋn ȋntreaga Peninsulă Balcanică.

Odată cu denominarea, Banca Națională a Romȃniei (BNR) a realizat emisiunea noilor bancnote fabricate ȋn întregime din polimer, material suport care prezintă avantaje precum securitatea crescută, rezistență ȋn circulație, sunt mai curate, se pot recicla. Prin modul de manipulare și păstrare a acestor bancnote aratăm respectul nostru față de moneda națională a României "leu".