Legea nr. 72/2013 transpune în legislaţia naţională prevederile Directivei 2011/7/CE privind combaterea întârzierii la plată în tranzacţiile comerciale, pe care România era obligată să o implementeze în legislaţia naţională până în 16 martie 2013.

Legea care obligă firmele să îşi achite facturile în termen de maxim 30 de zile, dacă nu stabilesc altfel cu partenerii lor de afaceri, instituie în plus şi o despăgubire minimă de 40 de euro, la care creditorul are dreptul automat, din prima zi de întârziere la plată. Prin acest act normativ se transpun în legislaţia naţională prevederile Directivei 2011/7/CE privind combaterea întârzierii la plată în tranzacţiile comerciale, pe care România era obligată să o implementeze în legislaţia naţională până în 16 martie 2013. Legea prevede că reglementările se vor aplica creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte încheiate între profesionişti sau între aceştia şi autorităţile publice, contracte având ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii. Noile prevederi stabilesc termene maximale de plată, contractuale şi legale, atât pentru contractele încheiate între profesionişti, cât şi pentru contractele încheietate între profesionişti şi stat. În ceea ce priveste contractele din mediul privat,  termenul legal de plată (aplicabil pentru cazurile în care termenul de plată nu este menţionat într-un contract) este de 30 de zile calendaristice, calculat: de la data primirii facturii; de la data primirii bunurilor sau prestării serviciilor, dacă data primirii facturii este incertă; de la data finalizării procedurii de recepţie (perioada de recepţie poate dura cel mult 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau prestării serviciilor, prin excepţie, părţile putând stipula în contract un termen de recepţie mai mare de 30 de zile sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă). Pe de altă parte, termenul de plată contractual (cel stipulat în contract) în cazul tranzacţiilor economice din mediul privat poate fi de maxim 60 de zile calendaristice. Totuşi, în legea publicată marţi se precizează că părţile pot menţiona în contract un termen de plată mai mare, dar care să nu fie abuziv faţa de creditor. De asemenea, Legea nr. 72/2013 permite plata în tranşe, actul normativ precizând că "părţile pot conveni efectuarea plăţii în mod eşalonat".  Totodată, Legea termenelor maximale de plată stabileşte că atât statul, cât şi agenţii economici din mediul privat datorează dobânzi penalizatoare, în cazul în care nu îşi achită la timp bunurile sau serviciile achiziţionate. Astfel, dobânda penalizatoare curge de la scadenţă până la momentul plăţii şi se calculează potrivit art. 3 din OG nr.13/2011, în cazul în care nu s-a stabilit o altă valoare prin contract. În prezent, dobânda legală penalizatoare se calculează la nivelul ratei dobânzii de referinţă a BNR (5,25%) plus patru puncte procentuale. Însă actul normativ menţionat majorează dobânda legală penalizatoare, începând de vineri, aceasta fiind calculată la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus opt puncte procentuale. O ultimă precizare: legea privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 182 din 2 aprilie 2013 şi intră în vigoare mâine, 5 aprilie.