Facturarea, inclusiv emiterea de facturi în sistem simplificat, este una dintre operaţiunile care a suferit clarificări importante odată cu modificarea Codului fiscal prin OG nr. 15/2012. Noile reglementări se vor aplica de la 1 ianuarie 2013.

În ceea ce priveşte facturile simplificate (acele facturi care conţin mai puţine elemente obligatorii decât facturile obişnuite), OG nr. 15/2012 a clarificat situaţiile în care aceste documente pot fi emise, dar a adăugat şi elemente noi care trebuie completate în acestea începând de anul viitor. Astfel, la fel ca până acum, facturile emise în sistem simplificat trebuie să conţină: data emiterii; identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile; identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate; suma taxei colectate sau informaţiile necesare pentru calcularea acesteia. La aceste informaţii obligatorii pe facturile simplificate şi în prezent, OG nr. 15/2012 a adăugat şi un element nou, care va trebui completat pe documente începând din 2013, şi anume: o referire specifică şi clară la factura iniţială şi la detaliile specifice care se modifică, în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură (reamintim că potrivit modificărilor orice document sau mesaj care modifică şi care se referă în mod specific şi fără ambiguităţi la factura iniţială are acelaşi regim juridic ca şi o factură). De asemenea, OG nr. 15/2012 precizează şi situaţiile în care se pot emite facturi simplificate. Astfel, din 2013, Codul fiscal va conţine prevederi mai explicite din acest punct de vedere. Mai exact, reglementările aplicabile de anul viitor stabilesc că se pot emite facturi în sistem simplificat: atunci când valoarea facturilor, inclusiv TVA, nu depăşeşte 400 de euro, la cursul de schimb  valabil la data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauză; în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură, noile reguli stabilesc că orice document sau mesaj care modifică şi care se referă în mod specific şi fără ambiguităţi la factura iniţială are acelaşi regim juridic ca şi o factură. OG nr. 15/2012 reglementează mai clar şi cazurile în care facturile simplificate nu pot fi emise. Astfel, prevederile nu se aplică: pentru vânzările la distanţă; pentru livrarile intracomunitare de bunuri efectuate conform art. 143 alin. (2), lit. a - c din Codul fiscal; atunci când persoana impozabilă, stabilită în România, efectuează livrarea de bunuri ori prestarea de servicii pentru care taxa este datorată în alt stat membru, în care această persoană nu este stabilită, iar persoana obligată la plata TVA este persoana căreia i-au fost livrate bunurile sau i-au fost prestate serviciile în acest alt stat membru.