Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a elaborat recent o nouă Procedură privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă.

 

Cuantificarea sumelor nedeclarate

Potrivit ANAF, măsura stabilirii din oficiu a obligaţiilor de plată permite, pe de-o parte, cuantificarea sumelor nedeclarate de contribuabili în vederea colectării acestora, iar pe de altă parte trebuie să conducă la modificarea comportamentului contribuabilului, care nu se va putea sustrage de la plata unei obligaţii datorate, prevăzute de lege. Codul de procedură fiscală stabileşte, la art.83 alin.(4), faptul că nedepunerea declaraţiei fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale prin estimarea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor. Stabilirea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă se face de către plătitori prin declaraţie fiscală, care se depune la termenele prevăzute de lege. Stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului privind depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale. În cazul neconformării fiscale voluntare, sunt necesare măsuri pentru identificarea plătitorilor care nu îşi îndeplinesc obligaţiile declarative şi cuantificarea obligaţiilor de plată ale acestora.

 

Estimarea impozitelor şi contribuţiilor

În cazul contribuabililor care au obligaţia declarării bazei impozabile, stabilirea din oficiu se face prin estimarea acesteia, avându-se în vedere toate datele şi documentele care au relevanţă pentru estimare. De asemenea, estimarea se face pentru fiecare perioadă fiscală şi pentru fiecare tip de impozit, taxă sau contribuţie. În situaţia în care există informaţii aflate la dispoziţia unităţii fiscale privind situaţia fiscală a contribuabilului, stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor se va face pe baza: documentelor existente la dosarul fiscal al contribuabilului (declaraţii fiscale, rapoarte de inspecţie fiscală, situaţii financiar-contabile, alte documente); informaţii de la terţi, obţinute în urma controalelor efectuate la alţi contribuabili care au legături de afaceri cu plătitorul în cauză; declaraţii informative; informaţii de la contribuabilii care desfăşoară o activitate similară, în aceeaşi arie geografică. În această situatie, la estimare se vor avea în vedere elemente existente privind impozitele, taxele sau contribuţiile aferente perioadelor precedente, identificându-se rezultatul cel mai apropiat situaţiei de fapt fiscale, care va fi ajustat în funcţie de rata inflaţiei comunicate de Institutul Naţional de Statistică. De asemenea, în situaţia în care, contribuabilul a înregistrat, în anul anterior, pierdere fiscală şi dacă, din datele aflate la dispoziţia sa, organul fiscal nu poate estima obligaţia fiscală datorată, cazul va fi transmis inspecţiei fiscale în vederea includerii în programul de inspecţie fiscală.