Zile grele pentru angajaţii de la Rafinăria de la Suplacu de Barcău. Repornită exact în urmă cu un an, după ce a fost cumpărată de la lichidatorul judiciar de către un grup de asociaţi, rafinăria a închis robinetul din cauza lipsei materiei prime. Deocamdată, la rafinărie se produce un combustibil eco-diesel pentru care investitorii au licenţă, iar majoritatea muncitorilor sunt în şomaj.

Inaugurată cu fast şi mult optimism, Rafinăria de la Suplacu de Barcău a fost repusă pe roate anul trecut, fiind gata de producţie. Investitorii s-au lovit însă de un obstacol major, lipsa materiei prime. O vreme au încercat să asigure materii prime printr-un pod rutier între Italia şi România, din peninsulă importând un fel de păcură slab competitivă şi din care nu se putea rafina însă mare lucru. „Partea de rafinare a fost oprită, nu se lucrează din lipsa materiei prime. Chiar şi eu mă consider într-o perioadă de preaviz şi nu prea am mai dat pe la fabrică. Le-am şi transmis investitorilor că, dacă nu reuşesc să procure materie primă până pe la sfârşitul lunii august, eu nu mă mai întorc acolo, pentru că nu am ce face", ne-a spus directorul general Teodor Cladovan. Investitorii români şi italieni care au cumpărat rafinăria au adus cu camioanele din Trieste (Italia) păcură brută până în decembrie anul trecut, după care transporturile au fost sistate. Din materia primă importată s-au rafinat produse petroliere, dar nu s-a obţinut acea păcură necesară pentru bitumare, specialitatea fabricii de la Suplac. Cum societatea proprietară a rafinăriei, SC Ecodiesel SRL, are licenţă şi pentru prepararea unor combustibili eco, într-unul din depozite se prepară motorină Eco Criş. „Pentru acest gen de activitate nu aveau (investitorii - n.r.) nevoie însă de rafinărie. Eu am fost angajat să repornesc fabrica. Am făcut acest lucru şi am demonstrat că rafinăria este competitivă. S-a investit serios acolo şi este păcat că nu se poate continua producţia", spune Teodor Cladovan, omul a cărui existenţă se confundă practic cu Rafinăria de la Suplac. Din păcate, crede Cladovan, investitorii români şi italieni, deşi au fost mânaţi de cele mai bune intenţii, nu au avut un plan de management serios. După repornirea fabricii, trebuia asigurată, în primul rând, furnizarea materiei prime şi a utilităţilor, respectiv gaz şi electricitate, lucruri care au şchiopătat evident. Singura soluţie pe care Cladovan o desluşeşte este ajungerea proprietarilor la un acord cu OMV-Petrom pentru asigurarea materiei prime de la Schela Suplac. „Fabrica a fost construită pentru zăcământul de la Suplac şi este păcat că nu s-a reuşit să se ajungă la un acord pentru furnizarea de materie primă", oftează Cladovan. Rafinăria a fost achiziţionată în septembrie 2008 de societatea româno-italiană SC Ecodiesel SRL, în urma unei licitaţii organizate de lichidatorul judiciar, pentru suma de 14,87 milioane de euro. Firma respectivă este deţinută de omul de afaceri italian Antonino Papalia şi Călin Bălaj, ex-fotbalist la FC Bihor. Alături de cei doi în firmă mai sunt asociaţi şi alţi oameni de afaceri italieni şi români, cele două grupuri deţinând cote egale de acţiuni, câte 50%. În următorii doi ani de la cumpărarea rafinăriei, noii proprietari au investit în modernizare aproximativ 5 milioane de euro, la data repornirii instalaţiilor, în iulie 2010, Rafinăria din Suplacu de Barcău fiind singura din ţară care îndeplinea toate normele de mediu europene. La momentul repornirii fabricii erau angajate 190 de persoane.