Impozitul pe veniturile din arendă obţinute de persoanele fizice se calculează prin reţinere la sursă de către plătitorii de venit la momentul plăţii venitului, degrevând astfel proprietarii de terenuri de obligaţiile de evidenţă, declarare şi plată aferente acestor venituri.

Asfel, impozitul pe veniturile din arendă obţinute de persoanele fizice se calculează, în acest an, prin reţinere la sursă de către plătitorii de venit, arendaşii, la momentul plăţii venitului, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net, impozitul fiind final. Potrivit Codului fiscal, veniturile obţinute din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal, sunt clasificate în categoria veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, iar arendarea reprezintă locaţiunea bunurilor agricole. Potrivit legii, pot fi arendate orice bunuri agricole, cum ar fi: terenurile cu destinaţie agricolă, şi anume terenuri agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbuştii fructiferi, plantaţiile de hamei şi duzi, păşunile împădurite etc;  animalele, construcţiile de orice fel, maşinile, utilajele şi alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole. Arendarea bunurilor se realizează în baza unui contract de arendare, care trebuie încheiat în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute. Pentru stabilirea veniturilor din arendă, există două proceduri în funcţie de tipul venitului obţinut de contribuabili. Astfel, venitul brut obţinut din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal se stabileste pe baza raportului juridic/contractului încheiat între părţi şi reprezintă totalitatea sumelor în bani încasate şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură primite. Pentru determinarea venitului brut, la sumele reprezentând arenda în bani şi/sau la echivalentul în lei al veniturilor în natură se adaugă, dacă este cazul, şi valoarea cheltuielilor ce sunt, conform legii sau inţelegerii contractuale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deţinator legal, dacă acestea sunt efectuate de arendaş. În cazul în care arenda se exprimă în natură, evaluarea în lei se va face pe baza preţurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin Hotărâri ale Consiliilor judeţene în raza teritorială a căruia se află terenul arendat. Dacă preţurile medii ale produselor agricole au fost modificate în cursul anului fiscal de realizare a venitului, atunci noile preţuri pentru evaluarea în lei a veniturilor din arendă exprimate în natură, pentru determinarea bazei impozabile, se aplică începând cu data de 1 a lunii următoare comunicării acestora către Direcţile Generale Regionale ale Finanţelor Publice. În ceea ce priveşte venitul net din arendă, acesta se stabileşte la fiecare plată prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 25% asupra venitului brut. Pentru recunoaşerea deductibilităţii cheltuielii în cota de 25% din venitului brut arendatorul nu este obligat să prezinte Fiscului documente justificative. Cheltuiala deductibilă aferentă venitului, stabilită în cotă forfetară de 25% aplicată la venitul brut, reprezintă uzura bunurilor închiriate şi cheltuielile ocazionate de întreţinerea şi repararea acestora, impozitele şi taxele pe proprietate datorate potrivit legii, comisionul reţinut de intermediari, primele de  asigurare plătite pentru bunul cedat spre folosinţă, respectiv eventuale nerealizări ale veniturilor din arendare scontate, generate de condiţii naturale nefavorabile, cum ar fi: grindină, secetă, inundaţii, incendii şi altele asemenea, se precizează în ghidul ANAF. Calculul, reţinerea şi virarea impozitului aferent veniturilor din arendă intră în sarcina arendaşului. Concret, impozitul pe veniturile din arendă se calculează, la fiecare plată a arendei, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net. Impozitul astfel calculat, se reţine şi se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut. Important! Impozitul aferent veniturilor din arendă calculat, reţnut ş virat de căre arendaşeste impozit final.