Baza materială de care dispune zootehnia bihoreană (la data de 30 iunie a.c.) cuprinde 120.000 de bovine, 300.000 porcine, 175.000 ovine şi caprine, 3500 mii păsări, 27.500 familii de albine şi 30.800 cabaline, dintre care efectivul matcă înseamnă 63.000 vaci şi juninci, 17.500 scroafe, 103.500 oi şi capre, 1700 mii păsări ouătoare şi 12.600 iepe de reproducţie. Structura de proprietate a efectivelor de animale este, deja, configurată, astfel că 99% reprezintă sectorul privat, 1% sectorul de stat. Producţiile şi greutăţile medii de valorificare a producţiei fizice animaliere, la data de 30 iunie a.c., comparativ cu realizările din perioada similară a anului 2002, por fi considerate bune, în contextul actualei forme de creşptere şi exploatare a efectivelor, şi satisfăcătoare, în raport cu potenţialul productiv de care dispunem şi cu cerinţele impuse de aquis-ul comunitar. Cât priveşte modul de exploatare a efectivelor de bovine, acesta este specific unei "zootehnii de subzistenţă", fapt ce va crea mari probleme în procesul de aderare a zootehniei la standardul de performanţă productivă impus de Uniunea Europeană. Dispunem, în prezent, de un număr foarte redus de exploataţii în sectorul zootehn ic: 60, dintre care 24 pentru vaci de lapte, 15 pentru porcine, 1 pentru taurine la îngrăşat, nouă pentru oi şi capre, câte două pentru găini ouătoare, respectiv păsări pentru carne şi şapte exploataţii în apicultură. Pe lângă numărul mic al acestor exploataţii, efectivele crescute în acest sistem reprezintă, spre exemplu, doar 2% (din total efective) la vaci de lapte, taurine la îngrăşat şi apicultură, 5% la ovine şi caprine, 7% la porcine. Este evidentă dispersia exagerată a efectivelor de animale în teritoriu, fapt ce atrage după sine implicaţii negative în procesul de preluare, prelucrare şi valorificare a producţiei fizice animaliere. Dintre numeroasele exemple ce pot fi date în acest sens, valorificarea prin intermediul agenţilor economici specializaţi (procesatori) a 34% din carne, a 24% din laptele de vacă, a 15% din laptele de oaie, a 25% din laptele de capră, a 32% din cantitatea de lână, a 51% din miere şi a 28% din cantitatea de ouă induce în opinia publică o falsă idee privind potenţialul productiv de care dispunem. În realitate, această stare de fapt reprezintă efectul unei politici totalmente greşite, în ultimii 14 ani, în domeniul privatizării industriei alimentare româneşti, fapt ce a determinat, gradual, ca procesatorii care operează pe piaţa industriei alimentare să fie rupţi de interesele crescătorilor de animale, să practice preţuri de achiziţie a produselor fizice animaliere de o manieră ce sfidează limita bunului simţ. Şi toate acestea, în detrimentul adevăraţilor crescători de animale. În faţa acestei triste realităţi, a unui imens potenţial productiv şi uman - dar insuficient şi incorect valorificat - sunt necesare, în opinia noastră, unele măsuri ce nu ar trebui tergiversate, măsuri cu adevărat favorabile revigorării zootehniei. 1. acordarea unui sprijin direct şi eficient pentru înfiinţarea, consolidarea şi dezvoltarea exploataţiilor zootehnice private care să înlocuiască un sistem de exploatare a efectivelor care nu şi-au dovedit pragmatismul; 2. susţinerea reală a asociaţiilor profesionale ca elemente de legătură între producţia zootehnică, procesarea acesteia mşi creşterea gradului de reprezentare a crescătorilor de animale la toate nivelele; 3. promovarea "cooperaţiei private", ca o necesitate a reorganizării, redimensionării şi revitalizării sectorului, de preluare, prelucrare şi valorificare a producţiei fizice animaliere; 4. extinderea şi generalizarea însămânţărilor artificiale şi a controlului oficial al performanţelor zootehnice, ca elemente de progres genetic, indispensabile performanţei productive; 5. acordarea unui sprijin real potenţialilor beneficiari ai Programului SAPARD, măsurile 1:1; 3:1 şi 3:4, ca mijloc de modernizare a procesatorilor şi de dezvoltare a unor exploataţii zootehnice private, capabile de performanţă productivă şi profit.