Ministerul Educației și Cercetării a publicat recent lista performanțelor didactice și științifice a numai puțin de 39 domenii din 49 universități de stat din țara noastră. Specializarea Istorie, uneori cuplată cu Teologie Ortodoxă, Patrimoniu sau Arhivistică, o întâlnim în cadrul a 14 facultăți din următoarele universități: Alba-Iulia, București, Craiova, Cluj-Napoca, Constanța, Galați, Iași, Oradea, Pitești, Sibiu, Suceava, Târgoviște, Timișoara și Târgu Mureș.

Prin aplicarea Programului Bologna, specializarea Istorie-Geografie s-a rupt în Istorie, respectiv Geografie. Conducerea ministerului nostru a aplicat automat, sugestia UE, fără să gândească asupra posibilității construirii unei norme didactice fie și într-o școală din mediul rural, în condițiile restrângerii numărului de ore la cele două discipline, atât la gimnaziu cât și la liceu. În plus, la insistența UDMR, istoria și geografia națională se va preda în limba maghiară, ceea ce a restrâns drastic șansa constituirii de norme la profesorii români.

  Această dublă specializare avea tradiție în învățământul românesc interbelic, chiar în cel al epocii comuniste a anilor `50-`80 ai secolului trecut. Cele două discipline fac „casă bună” completându-se, asigurând o înțelegere mai profundă a factorului istoric derulat în geografia națională și locală, cu alte cuvinte explicita legătură strânsă între timp și spațiu.

  Ce să mai vorbim de realitățile din țările vest europene unde dubla specializare devine uneori, triplă specializare, în funcție de posibilitatea întocmirii unei norme didactice în școlile comunale din provincie. Bunăoară, în Franța, după știința mea, profesorul de istorie și geografie predă și desenul, cunoștință pe care o exersează la cursurile de topografie și cadastru.

  Gafa miniștrilor noștri în calibrarea specializărilor se încadrează în practica postdecembristă de-a executa exact și la timp ordinele Bruxelles-ului. Indiferent că miniștrii erau universitari de calibru (vezi Andrei Marga) sau dascăli modești din preuniversitar care vorbesc de „pepsi glas” sau „monstră” în loc de „mostră”.

 Ca unul care am predat în preuniversitar vreau să precizez că nu am întâlnit decât dascăli bine și foarte bine pregătiți metodic și științific nu numai la vremea mea ci și în anii pe care-i trăim. Accidentele postdecembriste întâlnite la nivel ministerial se explică prin împingerea în frunte a unor dascăli cu cunoștințe aproximative recrutați numai pe baza meritelor politice.

  Ca să dau un exemplu de necunoaștere a realităților din învățământul preuniversitar. Universitarul Andrei Marga a hotărât, ca ministru, în 1994 să desființeze liceele pedagogice. Oricât, un grup masiv de directori, întruniți în Aula Liceului „Gheorghe Lazăr” din București, am încercat să-i argumentăm gafa pe care o va face, a rămas neînduplecat. Peste puțin timp se va face „mea culpa”.

 Revenind la tema noastră, precizez că în clasificarea specializării Istorie s-a ținut cont de nouă criterii. Este vorba: numărul studenților, numărul cadrelor didactice titulare, numărul masteranzilor raportat la numărul studenților absolvenți cu licență, numărul cadrelor didactice până la 40 de ani raportat la numărul total al titularilor, numărul cadrelor didactice cu doctorat raportat la numărul total al titularilor, calitatea resursei umane, impactul activității științifice a titularilor, performanța activității științifice, numărul studenților străini cărora să li se predea în limbi de circulație internațională, practica pedagogică pe care au efectuat-o studenții înscriși la licență (aceasta fiind opțională).

   Înainte de a preciza locul colectivului Departamentului de Istorie din Oradea în cadrul departamentelor de profil din cele 14 centre universitare trebuie să precizez câteva realități.

  În anul I se înscriu anual între 22-25 de studenți, încheind studiile  cu licență în jur de 17-18. De aici rezultă responsabilitatea selecției viitorilor profesori din partea colectivului de universitari. De asemenea, activitățile didactice sunt asigurate de un colectiv restrâns de numai 8 persoane, dintre care: 3 profesori, 4 lectori și un asistent. Profesorii universitari sunt conducători de doctorat, în perspectivă putând să acceadă la această calitate încă doi colegi, activitatea lor științifică îndreptățindu-i să aspire la această calitate. Dintre cei patru profesori asociați, toți foști sau încă conducători de doctorat, doar doi mai predau la plata cu ora, deci neavând o normă didactică completă, doar câteva cursuri speciale, mai ales la masterat, la discipline unde sunt recunoscuți ca specialiști de primă mână la nivel național. Activitatea științifică a celor doi profesori asociați nu s-a luat în calculul ministerului.

 Ca urmare, locurile ocupate de istoricii universitari orădeni sunt următoarele: locul I la performanța ori activitatea științifică și numărul de cadre didactice până în 40 de ani raportat la totalul titularilor, locul III la calitatea resursei umane, locul VI la numărul de studenți înscriși la masterat din totalul studenților absolvenți. Toate cadrele didactice sunt doctori în științe istorice, deci locul VII.

 Locurile ocupate la celelalte criterii sunt irelevante având în vedere numărul minim de studenți pe an de studiu (locul XII), faptul că nu avem o linie de predare într-o limbă de circulație internațională (locul XI), că mulți studenți nu optează pentru cursul opțional organizat de D.P.P.D. deci pentru a se încadra în învățământ, în lipsa posturilor vacante în învățământul preuniversitar. Precizăm că în ultimii ani mulți absolvenți, inclusiv cu doctorat, au completat colectivele de muzeografi la Muzeul Țării Crișurilor și Muzeului Orașului și Cetății Oradea, ca arhiviști în cadrul Arhivelor Naționale – Serviciul Județean Bihor, în instituțiile de cultură județene, în bibliotecile orășenești și școlare, specialiști în cadrul unor firme private de arhivistică. În aceste domenii, la nivelul Oradiei și Bihorului, dar și a altor județe din țară, există și pentru viitor posibilități de angajare a absolvenților în Istorie.

  Mai precizăm că au calitatea de conducători de doctorat activi cinci cadre didactice. Numărul doctoranzilor în curs de parcurgere a etapelor clasice de pregătire și documentare este de 62.

 Din consultarea Raportului ministerului nostru pentru selectarea aprecierilor cu privire la Departamentul de Istorie, am constatat că și alte specializări ale universității noastre se situează pe poziții fruntașe. Pe locul I la capitolul cercetare pe 2019 figurează specializările Informatică și Fizică. Ar trebui ca toți decanii sau șefii de departamente să prezinte opiniei publice locale locul pe care îl ocupă colegii noștri în ierarhia universitară națională.

 În felul acesta poate se va atenua plăcerea unei anume mass-media locală care ne etichetează, în derâdere, cu apelativul „Sorbonica”.

 Ca unul care cunosc istoria Institutului Pedagogic de 3 ani ca și a Universității, pot să afirm: la „Sobornica” anilor `60-`80 mulți dintre criticii noștri nu ar fi putut să-și încheie studiile, fiind exmatriculați după două repetenții în anul II.

  Locul I la cercetare pe țară trebuie înțeles prin obținerea de către oricare universitate, pentru departamentul respectiv o finanțare suplimentară de 30% din finanțarea de bază. Banii se pot folosi în dotarea cu tehnică de predare modernă, inclusiv pentru finanțarea de cărți și studii, îmbunătățirea practicii de teren sau laborator.