Scriitorul şi eseistul Ioan F. Pop este prezent, prin cartea sa  "Jurnal aproape închipuit", într-o teză de doctorat ce analizează problema literarităţii jurnalului, teză intitulată "Jurnalul şi paradigma scrisului feminine", aparţinînd criticului şi teoreticianului Melinda Crăciun. Jurnalul lui Ioan F. Pop este analizat, printr-o prismă teoretică şi filozofică, alături de jurnalele unor mari scriitori români: C. A. Rosetti, Alice Voinescu, Mihail Sebastian, Constantin Fântâneru, Ioana Em. Petrescu şi Mircea Cărtărescu.

„(...) Jurnalul aproape închipuit al lui Ioan F. Pop este o interesantă combinaţie între multiplele motivaţii pentru a ţine un jurnal şi, totodată, un fascinant amestec de discursuri, de la relatare la discurs poetic, de la observaţie la analiza interioară, de la portret, la meditaţie etc. (...) Jurnalul de călătorie al lui Ioan F. Pop, un alt tip de jurnal, despre care avem pertinente observaţii făcute de Virgil Nemoianu, este un bun prilej de incursiune în interiorul fiinţei, deoarece destinaţiile pitoreşti (Roma şi Paris) sunt doar suportul extern al unor reflecţii cvasi-filozofice pe teme precum viaţa sau moartea, timpul sau raportul eu-sine, eu-lume. Precaut, autorul avertizează, încă din titlu, cititorul de subiectivitatea cu care îmbracă aventurile sale romane sau pariziene, plasând evenimentele, mai mult interioare decât propriu-zis externe, într-o zonă marginală a lui „aproape închipuit. (...) Ioan F. Pop nu s-a depărtat de literatura în care s-a înscris cu volumele sale de poezie, ci, dimpotrivă, a plonjat în interiorul ei, deliberat, jucându-se cu un gen la care i-a prins perfect mecanismele de funcţionare"(...), este de părere, printre altele, autoarea.