Sâmbătă a fost o zi plină de emoţii pentru studentul-doctorand Anca Oltean, care şi-a susţinut public, în faţa unei comisii naţionale, teza de doctorat. Studiul a fost axat pe istoria evreilor din România şi Ungaria în perioada 1945 şi 1953, folosindu-se de lucrări ştiinţifice importante, dosare din arhive şi interviuri cu supravieţuitorii Holocaustului sau rudele acestora.

Intitulată "Istoria evreilor din România şi Ungaria (1945-1953) în istoriografia română şi maghiară" lucrarea a cărei conducător ştiinţific a fost prof. univ. dr. Mihai Drecin a fost evaluată de o comisie formată din preşedintele prof. univ. dr. Ioan Horga şi referenţii prof. univ. dr. Liviu Rotmann - Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucuresti, dr. Lucian Nastasa-Kovacs - Institutul de Istorie Cluj-Napoca, şi conf. univ. dr. Gabriel Moisa - Universitatea din Oradea.

Lucrarea este rezultatul unor cercetări minuţioase (peste o sută de documente găsite în arhive, plus chestionarea supravieţuitorilor Holocaustului sau urmaşilor acestora), are 273 de pagini şi este strucurată pe patru capitole.

Pentru prezentarea lucrării, studentei-doctorand i-au fost acordate 20 de minute. "Evreii din România şi Ungaria au sperat că instalarea comunismului va pune capăt discriminărilor pe care ei au trebuit să le îndure în trecut, discriminări care au culminat cu Holocaustul. În câţiva ani ei au realizat că comunismul nu le va îmbunătăţi situaţia şi o parte a lor au ales să emigreze în Israel, în special din România. În Ungaria, mai mulţi evrei au ales să se integreze în statul comunist şi să nu emigreze", a spus Anca Oltean, argumentând una dintre concluziile lucrării. 

 

Bună, dar ar mai fi de lucru

Inedită a fost comparaţia celor două situaţii, modul în care au fost trataţi evreii în România şi în Ungaria. Conform Ancăi Oltean, în timp ce maghiarii au văzut în intrarea forţelor ruseşti în ţara lor o înfrângere, evreii din Ungaria au perceput acest eveniment ca o eliberare, ceea ce a dus la păstrarea unui oarecare scepticism cu privire la evrei şi în perioada comunistă (o posibilă explicaţie a derapajelor antisemite ale vecinilor maghiari, derapaje amendate de Occident în zilele noastre-n.r.).

În România, comuniştii au înfiinţat mai întâi nişte structuri pentru a controla minorităţile (atât pe cea evreiască cât şi pe cea maghiară), iar apoi, le-au desfiinţat mascând actul drept autodizolvare şi au încercat să asimileze ambele minorităţi, fără a se strădui să le înţelegă sau să le respecte drepturile.

Deşi a concluzionat că lucrarea este bună iar Anca Oltean merită titlul de doctor în istorie, prof. univ. dr. Liviu Rotmann de la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti a criticat faptul că autoarea nu cunoaşte limba maghiară, toate lucrările din bibliografie fiind traduceri din limba maghiară, adică o documentare a lor în mod indirect, la a doua mână. Tot în ceea ce priveşte bibliografia, Rotmann a mai spus că aceasta cuprinde lucrări inegale ca valoare şi că autoarea are prea multă stimă şi respect faţă de lucrările citate, lipsindu-i aproape în totalitate criticismul. În ceea ce priveşte studiul comparativ, profesorul bucureştean a spus că lucrările citate cu privire la evenimentele care s-au petrecut în ţara vecină nu sunt cele mai concludente, că studiul şchioapătă din acest punct de vedere.