Luni, 25 aprilie, comunitatea beiușeană a comemorat 103 ani de la reînhumarea creștinească a trupurilor Martirilor Bihorului Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș. Căliți în deceniile de lupte politice din perioada dualismului austro-ungar, cei doi patrioți români s-au aflat în fruntea generației Marii Uniri, participând, de altfel, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918.

 

După revenirea la Beiuș, începe drama; refuzând să părăsească Beiușul, ocupat de o bandă de secui conduși de căpitanul Verböczy, avocații Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș sunt ridicați din casele lor în noaptea de 3/4 aprilie 1919. Cei doi sunt transportați cu un tren special spre satul Lunca unde sunt mutilați cumplit și aruncați într-o groapă săpată în albia pârâului Vărzarilor, ce trece prin sat. Consiliul Dirigent, neștiind de sfârșitul tragic al marelui român, l-a numit, în acele teribile zile, pe Ioan Ciordaș ca întâiul prefect al Bihorului românesc.

După eliberarea Bihorului de sub vremelnica stăpânire străină, țăranii din Lunca au indicat locul unde cei doi eroi au fost îngropați, iar la 25 aprilie trupurile lor au fost aduse la Beiuș unde au fost reînhumate creștinește. Referitor la acea zi neagră, profesorul Constantin Pavel scria:

„Și în amurgul unei sumbre seri de primăvară, la 25 aprilie 1919, adânc îndurerați așezarăm sub glia rece, de lângă biserica din deal, o parte din sufletul și ființa noastră.

Exhumați și agnoscați (identificați - n.n.) cei doi martiri, Vineri după Paști, sunt aduși la Beiuș, petrecuți de lacrimile satelor și de jeluirea clopotelor. Două coșciuguri de metal își fac intrarea zguduitoare de inimi în Beiuș și în ele osemintele fără viață ale celor doi avocați români, dr. Ioan Ciordaș și dr. Nicolae Bolcaș”.

Un alt participant la evenimentele din perioada formării României Mari, protopopul ortodox Petru E. Papp, consemna:

„Vineri după Paști cele două coșciuguri, cari închiseră în ele mândria Bihorului și nădejdea poporului, fură aduse la Beiuș. Plângea cerul, plângem noi toți, plângeau miile de țărani, cari cu prapori dela biserici veniră în urma carului funerar. Și nici odată glasul clopotelor n-a fost mai jalnic ca și atunci. Preoții celor două biserici din Beiuș [...] nu căutarăm în ce ne deosebim, ci în ce ne potrivim și săvârșirăm prohodul împreună în biserica gr. catolică. [...] Două predici, una din partea protopopului gr. cat. V. Hetco, și una din partea mea, complectară durerea exprimată în cântecele duioase bisericești și în șiroaiele de lacremi ale mulțimei imense! După o scurtă tăcere în care se auzea cum picură stropi de lacrimi, corul «Lyrei» de sub conducerea lui I. Bușița cu un pătrunzător «în veci pomenirea lor», cuprinse ultimul nostru cuvânt. Și coșciugurile sunt ridicate!

Le-am dus să le îngropăm în cimitirul ortodox lângă biserica din deal”.

Urmașii nu au uitat jertfa eroilor căzuți pe altarul României Mari: în perioada interbelică a fost ridicat în centrul Beiușului un monument comemorativ, iar după Revoluția din Decembrie, Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș au fost declarați Cetățeni de Onoare post-mortem ai Beiușului, în anul 2003, și ai județului Bihor, în 2014.

Conform tradiției post-decembriste, luni, 25 aprilie, Primăria și Casa de Cultură Beiuș au organizat un moment comemorativ, ca semn al recunoștinței față de jertfa marilor înaintași. La eveniment au luat parte viceprimarul Dragoș Balog, consilierul local Cristian Bugle și Anca Banda, referent la Casa de Cultură Beiuș.

După slujba de pomenire săvârșită de părintele Marian-Vasile Popa, protopopul Beiușului, Seghiștei și Șteiului, reprezentanții autorităților locale au depus o coroană de flori pe mormântul patrioților români Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș.

La final, viceprimarul Dragoș Balog a declarat că organizarea comemorării a 103 ani de la reînhumarea martirilor beiușeni Ioan Ciordaș și Nicolae Bolcaș este o datorie firească a generațiilor de azi:

„În fiecare an, la 25 aprilie, Beiușul își comemorează martirii, pe dr. Ioan Ciordaș și dr. Nicolae Bolcaș. Aceștia au dus un război politic de zeci de ani pentru apărarea drepturilor națiunii române, a tradițiilor, culturii și obiceiurilor românești. Participanți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, cei doi au fost printre făuritorii României Mari. Avem datoria ca în fiecare an, la fel cum au procedat și înaintașii noștri, la fel cum o vor face și copiii noștri, să cinstim memoria Martirilor Beiușului! E datoria supremă pe care o avem față de cei care au plătit cu viața pentru ca noi, astăzi, să fim liberi, democrați și independenți!”