Actori români şi maghiari ai celor două teatre orădene au susţinut vineri un performance inedit, organizat şi creat în doar câteva zile. Spectacolul - concert a fost inspirat din criza declanşată de preşedintele Consiliului Judeţean Bihor, Ilie Bolojan, o dată cu asumarea planului de comasare al instituţiilor.

Prezentat publicului în cadrul festivalului Holnap, vineri, 4 iunie, la Sala Mare a teatrului, spectacolul a electrizat audienţa, peste 300 de spectatori, numărul maxim admis în contextul pandemiei COVID, bisând şi aplaudând performerii mai bine de 15 minute, în picioare. Un succes care a convins actorii să urce înapoi pe scenă şi să încheie spectacolul aşa cum l-au început, cu hitul Pink Floyd „Another Brick in the wall”. Doar că de această dată refrenul „We don’t need no education” a fost cântat, tot în picioare, şi tot în aplauze, de sutele de români şi de maghiari din public. Semn că mesajul şi-a atins scopul. Amintind, pe undeva, de trista perioadă în care publicul mergea la teatru pentru a „gusta” mesaje anti-comuniste strecurate de artişti în piese, spectacolul-concert inspirat din criza care ameninţă să lovească cele două teatre şi Filarmonica de Stat, s-a bazat pe o serie de improvizaţii actoriceşti al căror scenariu a fost alcătuit din declaraţiile vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Bihor, Călin Gal, preşedintelui Consiliului Judeţean Bihor, Ilie Bolojan, şi din comentariile lăsate de public pe paginile de socializare, şi pe site-urile ziarelor din Oradea. S-au citat de asemenea, cele cinci cerinţe ale artiştilor, aşa cum au fost ele expuse şi în cadrul flash-mobului din Piaţa Unirii şi au fost citate paragrafe din poziţii publice ale unor nume cu greutate din România, inclusiv poziţia Secretarului de Stat în Ministerul Culturii, Iulia Popovici. Declaraţiile preşedintelui CJ Bihor Ilie Bolojan au fost intercalate în spectacol cu posibile „soluţii”, de apariţia simbolică a artistul care face flotări şi ridicări în ritm alert, de câte ori i se ordonă, la perfomerii care apar cu farfurii de mici, propunând oferte culturale cu muştar inclus în preţ, pentru eficientizarea vânzărilor. Spectacolul a beneficiat şi de proiecţii video cu scrisoarea trimisă de directorii teatrelor din România, dar şi cu imagini ale actorilor angajaţi la Teatrul Szigligeti şi la Teatrul Regina Maria.

Cântece improvizate, ca „Bolojan frate/ fă un pas în spate” (versuri Gianina Cărbunariu), au fost completate de melodii ale Adei Milea, ca „Nani” (Dormi în pace naţiune); „Ceauşescu n-a murit”, sau de hituri internaţionale ca „Let me entertain you” (Robbie Williams) şi „Mad world” (Gary Jules). Actorii au cântat şi celebrul „Bella Ciao”, arătând că „Şi dacă mor azi/ Să ştii nu-mi pasă/ Că am fost un partizan”, şi au transmis prin intermediul muzicii mesaje ca „Nu ne lăsăm/ Cu zâmbetul pe buze protestăm”. Nu a lipsit celebrul refren „Ploaia care va veni/Le va potopi pe toate/ Să încercăm să facem noi/ Un oraş fără păcate”, intonat pe scenă şi în sală de artiştii care au coborât printre oameni. Astfel, s-a născut un performance la care Oradea nu a mai fost martoră, cel puţin în istoria recentă, semn că o bună parte din planul preşedintelui CJ Bihor s-a împlinit deja. S-au unit artiştii!