După încheierea războiului pentru întregire statală şi eliberare naţională, pe întregul teritoriu al României se aflau ostaşi români înhumaţi, care căzuseră la datorie. Conducerea statului român a emis Decretul-Lege nr.715, din 14 ianuarie 1919, prin care s-au expropriat terenurile unde erau îngropaţi ostaşii morţi în războiul de întregire a neamului românesc, amenajându-se cimitire ale eroilor.

De asemenea, statul român a adoptat măsura înfiinţării Societăţii Mormintelor Eroilor Căzuţi în Război (în baza Decretului nr. 4106, din 12 septembrie 1919), cu statut de persoană juridică, având nobilele misiuni de a îngriji, înfrumuseţa şi păstra mormintele şi operele comemorative de război realizate, de a descoperi noi morminte ale ostaşilor căzuţi pentru patrie, de a aduce îmbunătăţiri cimitirelor eroilor şi de a organiza ceremoniale religioase şi militare la mormintele eroilor.

Guvernul României, prin Decretul-Lege nr. 1693, din 20 aprilie 1920, a aprobat propunerile Bisericii Ortodoxe Române şi ale Ministerului de Război de a se sărbători în fiecare an Ziua Eroilor în ziua când se sărbătoreşte Înălţarea Domnului Iisus Hristos la ceruri.

Societatea Mormintele Eroilor era condusă de Ministerul de Război (după demobilizarea armatei şi trecerea ei la statutul de pace, la data de 1 aprilie 1921, s-a reînfiinţat Ministerul Apărării Naţionale) şi de Biserica Ortodoxă Română. Societatea şi-a desfăşurat activitatea sub această denumire până la data de 31 mai 1927, când, în conformitate cu prevederile Legii asupra mormintelor de război din România, decretată cu nr. 1699, şi-a schimbat denumirea în Societatea Cultul Eroilor. Această lege a fost revăzută şi completată, promulgându-se, la 27 iulie 1940, Legea Regimului Mormintelor şi Operelor Comemorative de Război.

În virtutea acestor legi, în perioada interbelică, Societatea Cultul Eroilor a centralizat în cimitirele definitive ale eroilor osemintele a 200.000 de eroi români şi străini, care se aflau în morminte izolate sau grupuri de morminte răzleţe; a repatriat din şi în străinătate rămăşiţele a peste 1.500 eroi, pe baza convenţiilor stabilite; a construit 106 cimitire militare definitive şi 14 mausolee; s-au asimilat mormintele de război şi cele ale ostaşilor şi civililor căzuţi în timp de pace în luptele pentru apărarea graniţelor, a ordinii publice şi a siguranţei de stat.

Societatea „Cultul Eroilor” şi-a schimbat denumirea, în anul 1940, în Aşezământul Naţional „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor, care a desfăşurat activităţi organizatorice şi educative, sub conducerea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române şi a Ministerului de Război, până la data de 29 mai 1948, când a fost desfiinţat.

În perioada 1949-1950, activitatea de îngrijire a monumentelor şi cimitirelor eroilor şi de omagiere a eroilor s-a desfăşurat de către Ministerul Apărării Naţionale, administraţiile locale, cadre didactice din şcoli şi preoţii din cadrul parohiilor.

Ministerul Apărării Naţionale a aprobat unui grup de cadre active să înfiinţeze, în anul 1990, Secţia pentru valorificarea tradiţiilor militare şi a patrimoniului istoric-militar, căreia i s-a alăturat un grup de ofiţeri în rezervă şi retragere, împreună înfiinţând, în anul 1991, Comitetul Naţional pentru Restaurarea şi Îngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor, care a căpătat personalitate juridică prin Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, nr. 664, din data de 19 noiembrie 1991.

Încă de la înfiinţare, Comitetul Naţional pentru Restaurarea şi Îngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor a preluat obiectivele şi activităţile fostului Aşezământ Naţional pentru „Cultul Eroilor”. Comitetul a funcţionat sub patronajul Ministerului Apărării Naţionale şi al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. În toate judeţele ţării s-au înfiinţat comitete judeţene, municipale, orăşeneşti, comunale şi săteşti.

La data de 30 mai 1995, prin Legea nr. 48, Parlamentul României a proclamat sărbătorirea Zilei Eroilor în ziua care se sărbătoreşte Înălţarea Domnului Iisus Hristos la Ceruri.

Cu prilejul celei de-a treia Conferinţe Naţionale a Comitetului Naţional pentru Restaurarea şi Îngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor, din ziua de 28 noiembrie 1997, s-a hotărât schimbarea denumirii Comitetului Naţional în Asociaţia Naţională „Cultul Eroilor”.

La data de 20 octombrie 2004 s-a desfăşurat cea de-a V-a Conferinţă Naţională a Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor”, care a adoptat noul statut şi a hotărât înfiinţarea la nivel central a Consiliului Director Central şi a Consiliilor Directoare la sectoarele capitalei, la judeţe, municipii, oraşe şi comune.

La 20 mai 2013, odată cu aprobarea noului statut, Asociația Națională Cultul Eroilor a primit denumirea onorifică „Regina Maria”.

În colegii naţionale, licee, grupuri şcolare şi şcoli generale îşi desfăşoară activitatea un mare număr de cercuri ale „Cultului Eroilor”, care sunt conduse de asociaţiile „Cultului Eroilor”. Sarcinile acestora constau în participarea la îngrijirea monumentelor şi a cimitirelor eroilor, la ceremonialurile militare şi religioase organizate la acestea cu prilejul Zilei Eroilor şi a altor sărbători naţionale, precum şi organizarea şi desfăşurarea unor acţiuni de cunoaştere a eroismului străbunicilor şi bunicilor noştri în luptele desfăşurate împotriva intervenţioniştilor străini.

 

Anul 2023 fost desemnat „Anul Eroului Necunoscut”

Mormântul Eroului Necunoscut este un monument al recunoștinței poporului român față de eroii care au murit pe câmpul de luptă pentru întregirea țării în Primul Război Mondial. Acesta a fost amplasat în Parcul Carol I din București pe 17 mai 1923. Pentru a cinsti memoria celor care și-au dat viața pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial, conducerea statului Român a decis evocarea unuia dintre eroii neidentificați care au murit pe câmpul de luptă.

Au fost alese trupurile a 9 ostași din diferite zone ale țării și un al zecelea de la Chișinău pentru a sublinia unitatea statală.

Pe 13 mai 1923, cele 10 sicrie confecționate din lemn de stejar și căptușite cu tablă de zinc în care se aflau trupurile eroilor neidentificați au fost depuse în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Mărășești.

Modalitatea prin care a fost desemnat eroul necunoscut a presupus ca un elev de la un liceu militar din țară, orfan de război și care avea cea mai mare medie, să aleagă unul dintre sicrie. Amilcar C. Săndulescu, de la Liceul Militar „Dimitrie A. Sturdza” a avut sarcina de a alege unul din cele 10 sicrie și s-a oprit la cel de-al patrulea, rostind următoarele cuvinte devenite legendare: „Acesta este tatăl meu!” Celelalte nouă sicrie au fost înmormântate cu onoruri militare în Cimitirul Eroilor din Mărășești pe 14 mai. A doua zi, sicriul cu Eroul Necunoscut, împodobit cu pânza tricoloră, a fost purtat pe braţe de către o gardă de ofiţeri, cavaleri ai ordinului militar „Mihai Viteazul”, şi depus pe vagonul-platformă al unui tren special, cu destinaţia Bucureşti, unde a ajuns în aceeaşi zi, la orele după-amiezii. În Gara de Nord a fost aşteptat de oficiali ai statului şi personalităţi politice şi militare, iar Regele Ferdinand, îmbrăcat în uniforma de general a Regimentului de Escortă Regală, a trecut în revistă compania de onoare.

Apoi sicriul a fost depus pe un catafalc drapat cu steagul şi însemnele României, iar după oficierea serviciului religios şi onorurile militare, a fost aşezat pe un afet de tun, tras de opt cai şi transportat astfel în cadrul unui lung cortegiu până la Biserica „Mihai Vodă”. Aici, sicriul a rămas pe toată durata zilei de 16 mai, pentru ca publicul bucureştean să poată veni în pelerinaj.

Pe 17 mai 1923, Eroul Necunoscut a fost înmormântat într-un loc special amenajat în Parcul Carol I din București. Familia Regală a participat eveniment, iar timp de două minute a fost oprită orice activitate publică pentru a cinsti memoria eroilor căzuți pe câmpul de luptă.

Mormântul Eroului Necunoscut era în fapt o simplă criptă, acoperită cu o lespede de piatră decorată cu sculpturi florale. Pe lespede s-a încrustat următorul epitaf:

„Aici doarme fericit întru Domnul Ostaşul Necunoscut, săvârşit din viaţă în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihneşte pământul României întregite. 1916-1919".

Ansamblul funerar din Parcul Carol I a fost realizat în 1927 după planul sculptorului Emil Willy Becker. În 1934 a fost ridicată o cruce din piatră și o candelă a fost amplasată lângă mormânt pentru a arde veșnic.

În perioada comunistă, sicriul cu Eroul Necunoscut a fost luat din Parcul Carol I în noaptea de 22 decembrie 1958 și dus la Mausoleul din Mărășești.

Ulterior, în 1991, sicriul a fost readus în București și amplasat într-un loc provizoriu, pe o alee din parc, deoarece în locul inițial se afla sicriul cu trupul lui Petru Groza. Pe 25 noiembrie 2006, sicriul Eroului Necunoscut a fost așezat la locul său inițial din 1923, pe esplanada Memorialului Eroilor Neamului.

Sărbătorindu-ne în calitate de creştini, cinstim cu respectul cuvenit, pe străbunicii, bunicii şi părinţii noştri, care nu şi-au precupeţit viaţa pentru ca poporul român de sorginte latină să dăinuiască în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Cu prilejul Zilei Eroilor şi a Înălţării la Ceruri a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, ne înclinăm cu smerenie frunţile în faţa străbunilor care au făurit poporul român şi au apărat cu preţul vieţii lor fruntariile ţării, în epocile veche, medie, modernă şi contemporană.

Col. (r.) ing. Dan N. Poinar,

președintele filialei Bihor a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”