Zvârcolirea cadrelor PCR - Securitatea şi Miliţia, izolate

În după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, "Comitetul cetăţenesc din Bihor" instalat în Primăria Oradea a fost asaltat literalmente de informaţii îngrijorătoare. Multe dintre ele au fost dezinformări care şi-au atins scopul în parte. Starea de tensiune era uriaşă, nu se ştia nimic de soarta cuplului Ceauşescu şi situaţia putea să basculeze în orice moment. Nomenclaturiştii din fruntea judeţului se organizau în sediul Comitetului Judeţean al PCR, iar comandanţii militari erau pregătiţi în orice moment să schimbe tabăra, în funcţie de cum evoluau lucrurile. Ce puţin aşa o percepeau cei implicaţi atunci în evenimente.

La puţin timp după ora 13.00, în clădirea Primăriei zbârnâie telefoanele: de la sediul Securităţii (imobilul unde se eliberează azi paşapoartele şi permisele auto) se anunţă că în clădire au intrat vreo 50 de cetăţeni despre care nu se ştia precis ce vor. Trupele de Securitate primiseră ordin de la generalul Iulian Vlad să rămână în cazărmi până la noi ordine încă din acea dimineaţă. În sediu, majoritatea securiştilor erau baricadaţi în sala mare, iar civilii roiau deja prin curtea imobilului. Comitetul coordonat de Mircea Bradu decide trimiterea de urgenţă a unui grup de revoluţionari în frunte cu Dan Vâlceanu care reuşeşte să detensioneze situaţia. În curtea Securităţii se aflau două ABI-uri (ARO blindat) şi un ARO simplu, în care s-au găsit 30 de pistoale mitralieră cu muniţie de război aferentă şi două mitraliere. Armamentul a fost încuiat, arhiva închisă şi întreaga instituţie este pusă sub paza revoluţionarilor până la preluarea ei de către Armată.
Aproape în acelaşi timp situaţia degenerează la sediul Miliţiei Judeţene, de unde Comitetul primeşte un telefon că indivizi suspecţi încearcă să pătrundă în clădire pentru a se răfui cu cei de la paşapoarte. A fost trimisă de urgenţă şi aici o echipă de revoluţionari, reuşindu-se calmarea cetăţenilor. În tot acest timp comandantul Miliţiei judeţene, colonelul Gheorghe Telente a stat ascuns în imobil, cel care a intrat în legătură cu revoluţionarii şi a cooperat cu ei fiind maiorul Teofil Moş, locţiitorul comandantului Miliţiei Judeţene.
În jurul orei 14.00, membrii Comitetului cetăţenesc şi-a dat seama că nu pot face faţă eventualelor dezordini din oraş şi judeţ, Mircea Bradu luând legătura cu comandatul Diviziei. Generalul Nicolae Şchiopu vine cu un TAB la Primărie şi se prezintă în faţa Comitetului care îi cere să asigure liniştea în Oradea şi judeţ. S-au constituit patrule mixte formate din soldaţi şi revoluţionari pentru controlul liniştii în oraş, paza fabricilor şi instituţiilor. Tot în acea după-amiază a fost deschisă Vama Borş, în ţară intrând primele ajutoare care au fost dirijate spre oraşele martir tot de către Comitet.
Spre seară au apărut informaţii că la Comitetul Judeţean al PCR (clădirea Palatului de Justiţie) un nucleu de foşti nomenclaturişti în frunte cu şeful de cadre Ioan Vulturar, comandatul Miliţiei col. Telente şi comandantul Inspectoratului MI pe Bihor col. Ioan Muşuroaie au format un "comitet de iniţiativă" solicitând celor din Primărie să se mute la judeţeana de partid. Comitetul revoluţionar a respins oferta şi i-au invitat la Primărie oferindu-le protecţie. Câteva ore mai târziu acest lucru s-a şi petrecut, prim-secretarul Sorcoiu, secretarul cu probleme organizatorice şi de cadre al PCR Bihor, Ioan Vulturar (acesta era de fapt "jupânul" judeţului), însoţiţi de şefii cultelor religioase din Oradea au ajuns la Primărie. Confruntarea avea o miză uriaşă, urmând să fie întocmită o listă cu membrii Comitetului care urmau a fi citiţi mulţimii de afară, pentru aprobarea transferului de putere. Din oferta nomenclaturiştilor nu a fost acceptat nimeni, au fost reţinuţi doar şefii cultelor religioase şi gazetarul Dumitru Chirilă "care să asigure o parte oarecum neutră a combinaţiei", după cum reţine Mircea Bradu.
Dezinformările se ţin lanţ. Apar tot felul de indivizi care aduc veşti îngrijorătoare, care trebuiau verificate în permanenţă. Ba că se pregătesc atacuri la graniţa ungară, ba că este otrăvită apa potabilă din reţeaua oraşului, ba că este în derulare un atac terorist la uzinele "Înfrăţirea" sau că barajele de la Tileagd şi Leş sunt minate. Toate obiectivele au fost puse sub pază armată.
Spre seară, la Primărie au fost trimişi militari pentru asigurarea pazei. În cursul nopţii de 22/23 îşi face apariţia fostul comandant al Garnizoanei, generalul în retragere Ion Bordei, care sosise pe 21 decembrie din concediul petrecut în Austria - o performanţă pentru acele vremuri. Generalul i-a dirijat apoi în zilele următoare pe revoluţionarii lipsiţi de experienţă organizatorică.

Un posibil indiciu că Bordei nu a sosit întâmplător acolo este şi faptul că generalul Nicolae Militaru, noul ministru al Apărării promovat de Ion Iliescu, îl numeşte în scurt timp comandant interimar al Garnizoanei Oradea, generalul Şchiopu fiind chemat după 25 decembrie în Capitală. Ca şi Militaru la Bucureşti, Bordei s-a prezentat la Primărie în ţinuta de general. În plus, comportamentul militarilor trimişi să le asigure protecţia, le-a dat de gândit revoluţionarilor. (Va urma)