Fiind veteran de război, doresc să aduc sincere şi calde mulţumiri femeilor din localitatea Miersig, un minunat sat bihorean, pentru gestul de mare omenie şi dragoste faţă de armata română, ce l-au manifestat atunci, la finele lunii septembrie 1944. Când l-am eliberat, era o zi ploioasă şi răcoroasă, eram ostaş al Batalionului 6 Vânători de Munte, aici ne-a prins seara şi am luat poziţie dincolo de sat. Eram toţi uzi, obosiţi şi flămânzi. Unei femei cu suflet bun i-a venit ideea să facă mâncare caldă în acea seară pentru militari. S-a sfătuit cu vecinele şi mai multe femei din sat au fost de acord să facă mâncare caldă pentru întregul batalion de Vânători de Munte. Propunerea a fost primită cu multă plăcere de către toate femeile din sat, gospodinele au adus găini, gâşte, cartofi, făină, ulei, zahăr, tăieţei, ouă şi multe altele, pregătind mâncare pentru aproximativ 250 de ostaşi. Astfel, la miezul nopţii, mâncarea a fost gata: supă, friptură de carne cu garnitură de cartofi, salată şi pancove, iar noi am fost duşi pe rând, din gropile în care ne adăpostisem, la ele acasă, unde am mâncat foarte bine. Aşa sătui, am putut merge la luptă pentru eliberarea oraşului Oradea şi a satelor din jur, dar am lăsat în urma noastră 32 de morţi în luptele cu ungurii, care sunt EROII neamului nostru românesc. Să le fie ţărâna uşoară. La acele femei de atunci, care sunt în viaţă, le doresc multă sănătate, iar celor care au murit, Dumnezeu să le aşeze sufletele lor acolo unde drepţii se odihnesc.