Apelul viitorului cancelar german Friedrich Merz de a reflecta asupra unei descurajări nucleare europene riscă să se lovească de autonomia de decizie revendicată de Franța în acest domeniu și ridică și întrebarea credibilității unei umbrele nucleare franco-britanice, relatează AFP.

 

În contextul apropierii spectaculoase a lui Donald Trump de Rusia, Merz consideră necesar ca Europa să se pregătească de „cel mai grav scenariu”, ca NATO să fie lipsită de garanția de securitate americană, inclusiv nucleară. Viitorul cancelar german a evocat într-un interviu pentru canalul ZDF o discuție necesară „cu britanicii și francezii, cele două puteri nucleare europene, pentru a afla dacă nu putem beneficia și noi de partajare nucleară, cel puțin în domeniul securității nucleare”.

Această propunere nu reprezintă o premieră din partea aleșilor conservatori germani. În iulie 2022, fostul ministru și președinte al Bundestagului, Wolfgang Schauble, a propus ca Berlinul să furnizeze „o contribuție financiară la puterea nucleară franceză în schimbul unei descurajări nucleare comune”.

O ofertă rămasă literă moartă. Încă de la apariția sa, descurajarea nucleară franceză se vrea complet independentă și are la bază evaluarea de către un singur om, președintele Republicii, a unei amenințări împotriva intereselor vitale ale țării.

„Este franceză și va rămâne franceză”, a reafirmat joi ministrul apărării, Sebastien Lecornu, pe Franceinfo.

Într-un discurs privind doctrina nucleară franceză din februarie 2020, președintele Emmanuel Macron a evidențiat totuși „dimensiunea autentic europeană” a descurajării franceze.

„În fapt, există o compatibilitate între cele două propuneri a priori contradictorii”, a declarat Emmanuelle Maître, cercetătoare la Fundația pentru cercetare strategică (FRS). „Pentru că suntem o țară membră a unei comunități regionale foarte integrate și a unei alianțe militare, în mod mecanic interesele noastre vitale vor coincide în mare parte cu interesele vitale ale vecinilor noștri”, chiar dacă Franța decide singură, a explicat ea pentru AFP.

Dar „nu există nicio asigurare, nicio garanție” privind care ar fi evaluarea acestui risc vital pentru un președinte confruntat cu o posibilă ripostă împotriva țării sale. Această ambiguitate este deliberată pentru a complica calculele adversarului, dar poate fi percepută ca o lipsă de credibilitate pentru aliații Parisului, a mai afirmat ea.

În Regatul Unit, de asemenea, numai prim-ministrul are putere de decizie asupra arsenalului nuclear, deși rachetele sunt cumpărate din SUA.

„Marea diferență este că armele nucleare britanice fac deja parte din garanția de descurajare lărgită a NATO”, a spus Marion Messmer, cercetătoare în cadrul centrului de reflecție Chatham House.

Forțele nucleare britanice, la fel ca și cele americane și spre deosebire de cele franceze, sunt integrate NATO, în beneficiul celor 32 de state membre ale Alianței.

Potrivit institutului Sipri, Franța dispune de 290 de focoase nucleare, Regatul Unit de 225, față de 3.708 în cazul SUA. Dacă Parisul dispune de patru submarine și de avioane de vânătoare echipate cu rachete nucleare. Londra nu se poate baza decât pe patru submarine pentru a lansa focoase nucleare, ceea ce îi limitează opțiunile.