Serbia şi Kosovo şi-au reluat dialogul la Bruxelles după luni de întreruperi şi crize repetate, însă drumul către normalizarea relaţiilor lor este plin de obstacole, notează France Presse.

Vechi de peste două decenii, greu de rezolvat de la ultimele războaie care au destrămat fosta Iugoslavie (1998-1999), acest conflict rămâne un pericol pentru stabilitatea Bătrânului Continent. Belgradul nu recunoaşte independenţa proclamată în 2008 de fosta sa provincie sudică, populată majoritar de albanezi. Acordurile de normalizare încheiate în 2013 au rămas în mare parte literă moartă.

Kosovo este recunoscut ca stat independent de majoritatea statelor occidentale, inclusiv 22 din cei 27 de membri UE, dar nici de Rusia şi nici de China, ceea ce închide de facto porţile ONU pentru acest teritoriu de 2 milioane de locuitori. De partea sârbă, problema este un obstacol în procesul său de aderare la UE.

După o discuţie virtuală ţinută weekendul trecut, preşedintele sârb Aleksandar Vucic (drepta) şi prim-ministrul kosovar Avdullah Hoti se reîntâlnesc personal la Bruxelles. Este prima întâlnire oficială de acest gen după primăvara anului 2019, când un summit la Berlin între Aleksandar Vucic şi omologul său kosovar Hashim Thaci nu a dat niciun rezultat. O figură centrală în politica din Kosovo după independenţă, acesta din urmă este scos din joc din cauza acuzaţiilor de crime de război împotriva sa.

Dialogul „este din nou pe drumul cel bun", a declarat reprezentantul special al UE pentru Balcanii de Vest Miroslav Lajcak. Şeful diplomaţiei europene, Josep Borrell, le-a cerut celor responsabili „curaj politic". Dar „pe lângă faptul că este un novice în negocieri", Avdullah Hoti conduce un guvern slab ce „nu are sprijinul populaţiei", declară analistul politic de la Pristina Imer Mushkolaj.

Aleksandar Vucic pare omnipotent, cu un Parlament fără opoziţie, care a boicotat ultimele alegeri legislative, şi principalele media în mâinile sale.

Dar paradoxal, această hegemonie este „punctul său slab" deoarece implică „responsabilitate absolută", explică analistul politic sârb Aleksandar Popov. „Va fi dificil pentru Vucic să-şi convingă partenerii externi că nu este în măsură să treacă ceva prin parlament", adaugă analistul.

Subiectul este foarte inflamabil. Pentru mulţi sârbi, „Kosovo este Serbia", leagănul lor istoric şi cultural. La recentele manifestaţii iniţial având ca obiect denunţarea gestionării pandemiei, sloganul „Nu ne vom preda" a fost unul dintre cele mai populare.

Recunoaşterea independenţei sale este o condiţie prealabilă pentru Pristina. „Normalizarea relaţiilor" nu poate trece decât pe acolo, a avertizat Avdullah Hoti. Această recunoaştere este mai ales o falsă perspectivă, în timp ce trebuie rezolvate probleme precum statutul zonelor în care trăiesc cei 120.000 de sârbi din Kosovo, despăgubirile pentru persoanele strămutate şi pentru familiile celor dispăruţi în conflictul dintre forţele sârbe şi rebeliunea separatistă albaneză kosovară, ce se întâmplă cu despăgubirile de război cerute de Kosovo, statutul pentru siturile religioase ortodoxe etc.